Negaţii

Nu vreau să te cunosc…Pentru mine cunoaşterea înseamnă ceea ce vreau eu sa văd şi să percep, nu ceea ce vrei tu să-mi arăţi. Îmi place să mă gândesc la tine ca la o persoană care ascunde multe adevăruri frumoase şi, din când în când, îmi place să cred exact ce vreau eu despre tine. De fiecare dată, este fantezia mea şi pentru a o duce pană la capăt am nevoie de acest lucru: să cred că nu-ţi lipseşte nimic din ceea ce caut în acel moment. Nu mă contrazice, nu încerca să-mi arăţi mai mult, nu încerca să clădesti o lume în care m-aş simti captivă. Nu-mi spune cuvinte în care nu vreau să cred, sau cuvinte al căror sens îl pot contrazice atat de uşor. Orice ar fi, nu-mi place să mă cert cu tine, îmi place să mă cert cu mine. Singurele cuvinte pe care le iau ca punct de reper sunt: “iubirea înseamnă înţelegere”. Dacă acesta este sensul iubirii pentru tine, eşti capabil să înţelegi negaţia mea?

Când suntem capabili să facem diferenţa dintre a iubi a persoană pentru ceea ce este şi a iubi o persoană pentru ceea ce ne dorim noi să fie? Cât de mult suntem dispuşi să negăm unele adevăruri care poate ar schimba total cursul unei relaţii, dar mai ales sentimentele pe care mizam până în acel moment?

Amintiri din Viitor

Weekendul acesta mi-a fost recomandat un serial nou, Flash Forward. Un eveniment global produce pierderea cunoştiinţei la nivel global pentru 137 de secunde. În acest timp, fiecare om vede cum arată viitorul şi fiecare trebuie să accepte faptul că acest viitor poate să se împlinească sau nu. Persoane entuziasmate de ceea ce au văzut, care abia aşteaptă ca acel moment să vină. Persoane sceptice, al căror viitor nu arată atât de bine, dar care văd această amintire în viitor ca pe un semnal de alarmă. Pentru ei rămane speranţa că dacă ştiu viitorul, poate pot preveni acel moment mai puţin benefic pentru ei. Mi s-a părut interesantă ideea filmului şi fiecare episod mai aduce puţin suspans.

Dacă astăzi toţi am avea o amintire de peste 6 luni, ce aţi face? Aţi încerca să schimbaţi ceva? Aţi accepta ceea ce se va întâmpla, chiar dacă poate nu este ceea ce vă doriţi? V-ar plăcea să aveţi o astfel de amintire?

Crossfire

A smile for today

Zilele trecute am primit un fluturaş frumos de la Unnousens, NightOn si Madalina. Fluturaşul zboară să împartă zâmbete la: Ilana, Omlette du Fromage, Summer, Black Angel, Mereu la Fel, George, Realbadpisy, Frozen Universe.

O săptămână frumoasă, plină de zâmbete!

Jumătăţi de masură

Sferturi, jumătăţi de masură, momente frumoase dar contra cronometru. Fiecare parte ne face să ne dorim mai mult întregul, să visăm la acest moment când poate totul va fi posibil.. Cum renunţăm la jumătăţile de măsură când chiar şi ele ne plac, când par sa fie mai bune decât gândul de a renunţa? Care este compromisul pe care îl facem atunci când nu suntem dispuşi să forţăm nota şi să spunem gata cu jumătăţile de măsura? Ce alegem: “totul” sau “nimic”? “Totul” pare atât de frumos, “nimic” pare trist la început, dar poate că în timp va duce la linişte, la descoperirea altor stări chiar mai frumose.

Suflete Tari vs Suflete Impresionabile

Suflete tari, în a căror fortareaţă cuvintele nu pot pătrunde, suflete ale caror decizii sunt de neclintit, suflete tăioase care par să nu cunoască gingăşia. Sunt suflete care de cele mai multe ori par imposibil de mulţumit, suflete ce nu îşi permit să viseze, să rişte pentru un moment de pasiune. Totuşi, sunt suflete frumoase, ce ştiu să se impună într-un mod sincer. Caut să cunosc aceste suflete şi uneori să fiu un astfel de suflet…

Suflete impresionabile, care sunt întotdeauna pregătite să se lase influenţate de indivizi cu caracter dezinvolt. Suflete ce sunt fermecate de naturaleţea obtuză a celui care nu are remuşcări şi trece prin viată cu o graţie nepăsătoare. Astfel de suflete ar schimba într-o clipă continua lor nehotărare cu inocenţa vinovata a celui care nu ştie sau nu vrea să ştie de nimic pentru că, în opinia lui, tot ceea ce contează este satisfacerea propriilor nevoi.

Oare astăzi ce fel de suflet sunt? Poate unul visător, vulnerabil…si uşor impresionabil. Ce influenţează trecerea de la un sufet impresionabil la un suflet tare? Sau poate este indicat un echilibru între aceste tipuri de suflete?

Lost for words

Film al amintirilor

Cum rămâne cu amintirile? Cât de mult ne pot influenţa o decizie? Oare le păstram doar pe cele care ne plac? Restul chiar se şterg sau este doar un blocaj?

Nu ştiu cum se face, dar amintirile frumoase de fiecare dată necesită cuvinte noi şi parcă sunt mereu în mişcare. Te intorci pentru o clipă, retrăieşti momentul, dar sentimentul rămâne la fel de intens. De multe ori amintirile încearca să se ascundă pentru a nu înceta să apară. Acolo poate pătrunde doar persoana care le ştie, privirile se întâlnesc şi sufletele derulează acelaşi film. Treptat îmi dau seama că cele mai frumoase amintiri sunt cele care contează pentru suflet, pentru că altfel nu cred că am fi capabili să zâmbim şi să facem orice altceva să dispară. Astfel, amintirea devine prezent şi se prelungeste într-o contopire de gânduri şi dorinţe care acum ştiu să-şi găseasca calea spre a fi împlinite.

Oare putem păcăli acea parte din noi care ştie să descopere în intensitatea acestor amintiri şi motivaţia necesară pentru ca acest film al amintirilor să devină mai frumos?

Leapşă personală...

Nice şi Mădălina m-au înzestrat cu o leapşă draguţă, aşa ca pentru vineri dimineaţă:

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheamă, câţi ani ai?
Alexandra, 23 de ani. Primul meu prenume este Cristina, dar mai rar mi se spune aşa.

2. Ai porecle? Care?
Din cate ştiu , nu am nicio poreclă.

3. O melodie tristă, una perfectă şi 3 care îţi plac mult:
O melodie tristă:


O melodie perfectă:

O melodie care imi place:


4. Ai animal de casă? Care?
Nu am niciun animal de casă. Îmi plac foarte mult pinguinii, dar cred că doar dacă m-aş muta în Iceland aş putea avea unul.

5. Dacă ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Mi se pare amuzantă ideea, dar nu mă văd având un serial TV.

6. Primul citat care îţi vine în minte. Nu trisa, fără Google!
Unul dintre citatele mele preferate este: "Nu spune niciodată nu se poate, ci incepe cu “să vedem”..." (N. Iorga).

7. Desenul animat preferat din copilărie.
Tom şi Jerry.

8. Îti place îngheţata?
Da, foarte mult, în special cea de ciocolată.

9. Ce alt nume ţi-ar plăcea să ai, dacă ai putea avea altul?
Cred că mi-ar fi plăcut Daria.

10. Zi-mi un banc!
Trei candidaţi dădeau examenul de conducere la şcoala de şoferi.
Instructorul care îi examinează îi intreabă:
- Fiecare să-şi imagineze că este la munte şi rulează pe un drum ingust cu 80 km / h. In stanga e muntele, în dreapta se află o prăpastie. Deodată apar în faţa voastră o tanără şi o bătranică. Ce călcaţi?
- Baba, că e păcat de pustoaică, răspunde primul
- Fata, că mai are sanse de supravieţuire după accident, răspunde al doilea
- Pe amandouă, că orice viraj e periculos în aceste condiţii, zice şi al treilea.
- Sunteti picaţi toti, ţipă instructorul exasperat. Frana trebuie călcată, nebunilor!

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

Prieteni pentru fiecare zi...

Ploaia de dimineaţă m-a facut să mă gândesc că ar fi un moment bun să stau şi să lucrez de acasă. Ştiu, aş fi lucrat ceva, apoi aş fi găsit alte lucruri de făcut, separate de serviciu. Doar că eram singură acasă si oricât de ispititor ar fi fost să rămân, m-am gândit la colegii mei, la pauzele noastre, la faptul că în 2 ani au devenit nişte prieteni foarte buni. Zâmbete, probleme mărunte, cuvinte de încurajare sau momente de plictiseală, de la un timp le împărţim pe toate. Singurul nostru coleg care mai glumeşte pe seama noastră, dar care ne este foarte drag. Cafele sau pauze de masă prelungite, dezbateri şi din ce în ce mai multe activităţi care se prelungesc în timpul liber.Uneori mă bucur foarte mult că îi cunosc, că în multe zile când ajung la serviciu am senzaţia că de fapt sunt în vizită la nişte prieteni şi urmează să fie o zi frumoasă alături de ei. Ei sunt prietenii pentru fiecare zi şi am învaţat multe lucruri frumoase alături de ei.

Pe voi ce vă înveseleşte într-o zi atât de mohorată? Cum vă întelegeţi cu colegii de serviciu?

Un alt zâmbet

Un mesaj simplu, câteva cuvinte grăbite care nu ştiau ce să-mi transmită. L-am recitit, dar nu conta. Tot ce simţeam era zâmbetul care se afla dincolo de cuvinte. Tu ştiai că mă va bucura şi că îmi voi însuşi acel zâmbet…

Dacă ne oprim o clipă şi lăsăm orice activitate deoparte, ne putem da seama că ştim atât de multe lucruri care îi pot face pe cei din jur să zâmbească. Lucruri care ne sunt la îndemână, lucruri mărunte. Depinde doar de noi să le facem, să le dăruim un zâmbet, să le înseninăm ziua. Şi pentru asta de cele mai multe ori nici nu avem nevoie de cuvinte, fiind suficient să existe dorinţa. Iar pentru o zi atât de mohorată, mi-aş dori să circule o barcă din care cineva să împartă multe zâmbete şi să ajungă exact acolo unde este mai multă nevoie de ele. Pentru fiecare va fi un alt zâmbet, care va ţine loc de cuvinte şi de gânduri; va fi plin doar de imaginaţie. Zâmbetul vostru ce spune?

The songs that we sing

Un altfel de joc...

Liniste explozivă, sentiment de întregire, de găsire a unui lucru pe care îl căutam, dar pe care nu ştiam să-l identific. Toate…pentru că am facut exact ceea ce îmi propuneam să nu fac: am început un joc cu o slăbiciune care este conştientă de efectul ei. O slăbiciune fascinantă, o slăbiciune care ştie să mă provoace, să mă convingă. Cuvintele noastre se contrazic de fiecare dată, ne asigurăm de toată indiferenta, apoi într-un final urmează o regăsire dulce, pătimaşă, care stârneşte prea multe zâmbete. Jocul se complică, slăbiciunea devine din ce în ce mai insistentă. Eu cedez, fiind dependentă de sentimentul de linişte si de zâmbete. Nu se mai dă nicio luptă interioară, nu mai există gânduri de genul: “ar fi mai bine să nu…”. Cred că singura întrebare care rămane în final este: unde poate să ducă aceast joc, oricât de frumoasă ar fi slăbiciunea?

Within Temptation - Utopia

http://www.youtube.com/watch?v=oEIvlihb2Ms&feature=related

Definiţii şi întrebări

Uneori avem senzaţia că o înşiruire de întrebări ne poate ajuta să cunoaştem pe cineva. Cine sunt eu până la urmă? De ce m-ar caracteriza acele răspunsuri care pot fi evazive sau care se pot potrivi doar pentru acea zi, pentru sentimentele şi dorinţele de atunci? Poate că uneori nici eu nu ştiu cine sunt sau poate că alteori constat cu încântare că am mai descoperit ceva despre mine.

Poate că viaţa este precum o carte din care am citit o perioadă. Peste un timp revin asupra acestei carţi, dar nu mai ştiu exact la ce pagină am rămas. Citesc un pasaj la întâmplare, dar nimic nu mi se pare cunoscut.Poate că am greşit cartea sau poate că nu ştiu să o citesc astfel încât să înteleg ceva din acele rânduri. Amintiri care mi se par frumoase, dar în care nu mă regăsesc. Incerc să răsfoiesc cartea invers; poate aşa voi găsi ceva care să-mi pară cunoscut. Nu găsesc, pentru că nu mă pot defini atât de bine. Mai mult de atât, persoanele sunt într-o continuă formare.Schimbările nu pot fi percepute prin întrebări, ci printr-o altfel de cunoaştere. In timp învăţăm multe alte lucruri, concepţiile ni se schimbă, chiar noi suntem surprinşi de unele reacţii pe care le avem. Cu toţii ştim regulile de bază, dar nu ştim unde ne vor duce. Acesta rămâne un mister chiar şi pentru noi.

Happiness

Captivitate

Ce ne determină să depindem de un moment? Un moment în jurul căruia gravitează toate acţiunile noastre. Indiferent de ceea ce facem, de ocupaţiile adiacente, gândul nostru este doar la acel moment, ca şi când ne tot repetăm: “abia aştept să vină ziua aceea”. De când acest moment viitor este bifat pe agendă, parcă nu ne mai putem bucura de alte lucruri, oricât de interesante ar fi.

Ce mi se pare mai trist este că atunci când este timpul pentru acel moment care a fost aşteptat cu ardoare, nimic nu se întamplă. Dezamăgire care nu poate fi mascată, sfaturi de genul: “important este să mergi mai departe, sa te concentrezi pe alte lucruri”. Da, foarte corect, dar oare nu puteam face ceva pentru a nu se ajunge la această stare? Chiar dacă s-ar fi putut întâmpla aşa cum speram, de ce să fim captivi într-un moment viitor? Sunt de acord să avem răbdare pentru ca unele lucruri să se întample, dar de ce să facem un scop din asta?

Cea mai simplă plăcere

“Să nu te străduieşti pentru a afla plăcerea, ci să-ţi afli plăcerea în straduinta însăşi.” (Andre Gide)

În drum spre serviciu, mi-ar fi plăcut să mă opresc într-un loc special şi să cumpăr puţină inspiraţie şi poate niste cuvinte mai jucăuşe. Dar nu am găsit acest loc special, ci doar mi-am dat seama că a fost o săptămană liniştită, în care întrebările şi gândurile par să se fi relaxat şi ele. Aşa că am ajuns la birou cu gandul la înviorarea ce urmează să o facem mai târziu. De câteva săptămâni farmecul zilei de joi este dat de jocul de baschet, care a devenit din ce în ce mai plăcut. Astfel am început să mă gândesc la lucruri care îmi plac, la plăcere şi m-am întrebat care este cea mai simplă plăcere pe care o am. Hmmm…cred că cea mai simplă plăcere pe care o am este să mă plimb, pentru că mă relaxează. Când nu am timp şi trec câteva zile fără să fi ieşit la o plimbare, să fi mers undeva, deja simt că ceva nu este in regulă.

Care este cea mai simplă plăcere pe care o aveţi?

10 Principii

Am primit o leapşă draguţă de la Roxy (NightOn) despre 10 principii de viaţă:

1. Eu sunt singura persoană care îmi trăieşte viaţa, aşa că nu fac lucruri care mi-ar putea strica echilibrul interior şi de cele mai multe ori mă încăpăţânez să fac lucrurile în felul meu.

2. Să gândesc pozitiv;

3. Fapte, nu cuvinte.

4. Mai bine să-mi pară rău că am făcut ceva, decât să regret că nu am făcut.

5. Să zâmbesc în fiecare zi.

6. Să iubesc…pentru că asta îmi aduce împliniri şi multă bucurie;

7. Totul se întâmplă cu un scop, nimic nu este coincidenţă.

8. Pun preţ pe lucruri simple pentru că de cele mai multe ori acestea au cel mai mult farmec.

9. Să risc pentru lucrurile pe care mi le doresc.

10. Să fiu directă şi sinceră cu cei din jurul meu şi să spun atunci când ma deranjează ceva, indiferent despre ce este vorba.

Leapşa merge mai departe la: Omlette du Fromage,Ilana, Black Angel, Nice, George, Un nou sens, Mădălina.

Aer magic

Hmmm…se întâmplă ceva ciudat. Încerc să fiu atentă la ceea ce fac, dar gândul îmi zboară aiurea. Cifrele parcă au început să danseze, ca şi când nici ele nu mai au astâmpăr. Tastatura pare să devină din ce în ce mai neascultătoare, iar eu devin din ce în ce mai visătoare. Mă gândesc că plouă, la un moment cu tine, la o salata care parcă îmi face cu ochiul, la ceva frumos, care îmi dă o stare de confort. Cred că aerul condiţionat este de vină. Când ies din birou, gândurile dispar, eu îmi aduc aminte ce am de făcut şi totul revine la normal. Poate că aparatul de aer condiţionat este pus pe şotii, ca şi când are un aer magic, care îmi induce o stare de visare. Sau poate eu visez aer magic! Vi se întâmplă şi vouă?

Dincolo de exterior

Aparent, de cele mai multe ori faptele cuiva pe care afirmăm că îl cunoaştem devin previzibile. Jocul cunoaşterii devine un joc de şah în care anticipăm cu uşurinţa mutările posibile. Nu de puţine ori ni se reproşează: “dar de unde ştiai că aşa o să fac?” Totuşi, cât de mult mai suntem dispuşi să vedem dincolo de exterior, dincolo de ceea ce este evident? Cât de mult încercăm să înţelegem că şi persoana despre care afirmăm acele lucruri, şi-a trasat niste limite? Oare nu toţi ne impunem limite cu care ne obişnuim, limite care uneori ne amendează pasiunile sau care ne atrag atenţia atunci când suntem pe cale să depăşim măsura? Limite care ne caracterizează, limte care stabilesc un echilibru între exces şi masură, limite pe care nu le înfruntăm. Deci, cât de mult mai suntem dispuşi să cunoaştem cu adevărat ceea ce se află dincolo de exterior? Care este motivaţia necesară pentru a face acest lucru?

Smile (10)

There are hundreds of languages in the world, but a smile speaks all.

Cosmic Love

Premii

Pentru ca săptămâna să înceapă şi mai frumos, Black Angel a trecut pe aici cu multe, multe premii:



Multumesc mult, mai ales pentru berea rece. Premiile merg mai departe către tot blogroll-ul meu.

Fabrica de zâmbete

Cred că pentru o zi aş vrea să-mi schimb serviciul şi să lucrez la “Fabrica de zâmbete”. Toti cei care sunt angajaţi aici îşi doresc să dăruiască cuiva drag un zâmbet, ca mai apoi această persoană să-l dăruiască la rândul ei. În zilele în care “Fabrica de zâmbete” funcţionează este o explozie de zâmbete, de bună dispoziţie.

Unele persoane cred despre mine că zâmbesc prea mult. În unele zile, chiar dacă nu am atât de multe motive să zâmbesc, continui să o fac. Îmi place să cred ca uneori îi pot molipsi şi pe ei cu un zâmbet, că le pot dărui putin din optimismul meu. Alte persoane cred despre mine că sunt prea serioasă, poate pentru că atunci când ne cunoştem zâmbetele sunt rătăcite pe undeva prin buzunare. Când aceste persoane mă văd zâmbind mai întâi mă întreabă ce s-a intâmplat, apoi zâmbesc şi ele. Poate se gândesc că este ceva in aer dacă chiar şi eu zâmbesc. Aşa că astăzi o sa zâmbesc pentru toată lumea şi în special pentru niste persoane dragi care ştiu că au nevoie de un zâmbet pentru a se regăsi.

Daca aţi lucra pentru o zi la “Fabrica de zâmbete” cum i-aţi face pe cei din jur sa zâmbească?

Domnule Motan

"Alice se întâlni cu Motanul la o intersecţie.
- Domnule Motan, aţi putea să-mi spuneţi pe ce drum să o iau?
- Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenţionezi să ajungi, răspunse Motanul.
- În ceea ce mă priveşte, îmi este indiferent..., spuse Alice.
- Atunci, fiecare drum este bun, răspunse Motanul.
-... numai să ajung totuşi undeva, încercă să explice Alice.
- Ah, dar vei ajunge, fără îndoială, spuse Motanul, dacă vei merge atât cât trebuie."(Alice in Tara Minunilor - Lewis Caroll)

Dacă astăzi v-aţi afla la acea intersecţie, ce aţi alege?

1. un drum pe care-l priviţi ca pe o provocare şi a cărui finalitate sunteţi dispuşi să o descoperiţi oricât de complicat se va dovedi?
2. un drum pe care sunteţi dispusi să-l încercaţi doar pentru a evada din monotonie, dar fără să conteze atat de mult ce descoperiţi pe parcurs?
3. un alt drum… pe care vă invit să-l descrieţi…

Muzica de weekend

Iceland

Temperatura ideală pentru mine este de 25 de grade, în zilele mai călduroase randamentul meu este din ce în ce mai scăzut. Pentru că se anunţă caniculă, m-am gândit ca astăzi dupa serviciu să plec în Iceland. Aici, nu există astfel de probleme, pentru că este cubul de gheaţă în care mi-aş petrece cu mult drag toată vara. Este un cub de gheaţă mai aparte: chiar dacă la exterior este de gheaţă, în interior aproape totul este verde şi în general nu sunt mai mult de 22 de grade.Bineînteles, există şi o parte unde mai este zăpadă şi se poate patina.

La intrare în Iceland, câţiva pinguini voioşi, îmi vor ura bun venit şi îmi vor servi un frappe delicios. După ce îl voi savura, îmi voi pune o pereche de role şi voi pleca să descopăr locurile din Iceland. Pot citi, pot înota, pot să mă plimb cu bicicleta, pot face tot ceea ce îmi place, dar fără să îmi fie cald. Este frumos, răcoare, pare un loc potrivit pentru un weekend relaxant.

Nu stiu dacă vouă vă place vara, dar sunteţi oricând bineveniţi în Iceland. Pinguinii vă vor întâmpina cu mult drag atunci când veţi ajunge şi vă vor ura un weekend plăcut. Trebuie să luaţi cu voi doar multe zâmbete, orice altceva pentru bună dispoziţie veţi găsi în Iceland.

Dragoste sau obsesie?

Care este limita dintre dragoste şi obsesie? Când încă avem siguranţa că mai suntem capabili să facem diferenţa între ele? La ce se reduce această diferenţă? Dragostea este prietenă cu siguranţă şi cu fluturasii din stomac; obsesia ştie să le imite, dar este prietenă cu obisnuinţa.

Oare nu amândouă ne fac să stăm până târziu în noapte, să avem o mulţime de gânduri, planuri, dorinţe, suspiciuni? Treptat devenim o victimă a propriei imaginaţii, a propriei inimi, avem senzaţia că ne scufundăm în amândouă. Gustul dulce care ne învăluie când ne îndrăgostim dispare…Apoi o cautăm, ramânem fixaţi pe sentimentul acela profund şi cu orice efort încercăm să-l regăsim. În schimb obsesia pare să fie pretutindeni, pare sa fie mai reală. Ea nu dispare într-o clipă, are un gust familiar, ca şi când întotdeauna ne pândeşte şi vrea sa rămână cu orice preţ..

Dragoste sau obsesie? Cum evităm obsesia şi cum păstrăm dragostea?

Trebuie să…

De cele mai multe ori impulsivitatea se face simţită, decide pentru noi. Când ea ia o pauză, intervine şi nehotarârea. Mai târziu, medităm la acea situaţie: “hmmm, poate că putem să…” sau “ar fi fost cazul să”…Sunt multe lucruri la care nu ne gândim pe moment, dar cred că întotdeauna trebuie să avem în vedere să:

Să iubim;
Să râdem;
Să zâmbim;
Să avem încredere în noi;
Să ascultăm şi sa învăţăm;
Să avem opinii,idei;
Să mai şi visăm uneori;
Să fim sinceri;
Să fim prieteni;
Să fim noi înşine.

Cred ca acestea sunt lucrurile care pe mine m-ar facea să zâmbesc, să fiu mai optimistă, să privesc provocarile cu mai multă încredere.. Voi ce aţi mai adăuga la această listă?

Auzite, zise sau paţite (2)

1. Să o auzim cum dansează pe melodia…

2. In cazul în care nu ai ştiut, a fost un pianor de excepţie.

3. Dă-ţi ochelarii jos, poate nu auzi bine!

4. Tu nu ai niciodată chef să concordim…

Cum ar fi?

Dacă aş servi întâi desertul şi abia apoi mâncarea doar pentru că întotdeauna abia aştept să ajung la desert? Dacă unele situaţii ar începe cu deznodământul, pentru ca mai apoi să aflu care a fost punctul de plecare? Dacă azi aş sta pe tavan şi as scrie de la dreapta la stânga? Daca azi aş face totul invers pentru că aşa m-aş simti bine? Cum ar fi dacă pentru o zi totul ar fi invers?

Cum ar fi dacă de fiecare dată când interacţionăm cu cineva am fi noi, fără dorinţa de a impresiona sau fără impulsul de a afirma nişte lucruri care nu ne caracterizează? Cum ar fi dacă am avea întotdeauna curajul să afirmăm ceea ce gândim, fără să ne facem griji pentru părerile celorlalţi? Cum ar fi dacă am fi mereu sinceri? Cum ar fi dacă farmecul cunoaşterii nu ar dura doar până când obţinem ceea ce vrem?

Take over the world

Leapsa...despre nervi

Am primit o leapşă de la Nice despre norişorii negri care mă vizitează uneori, nervii:

1.Cât de des te enervezi?

Destul de des, deşi uneori încerc să nu arat şi răbufnesc mult mai târziu, când se strang mai multe motive. Mă enervez când trebuie să mă vad cu cineva şi întarzie, mă enervez când unele persoane par să nu înţeleagă punctul meu de vedere şi revin de nenumărate ori asupra problemei respective, când cineva îmi vorbeşte pe un ton răstit, când sunt învinovaţită pe nedrept, când sunt contrazisă şi nu există argumente, când sunt trecute limitele bunului simţ sau când mi se cer prea multe explicaţii acolo unde nu este cazul. Recunosc, uneori mă enervez şi pentru că sunt paranoică şi mi se pare mie ceva, sau pur şi simplu pentru ca am o zi mai putin bună.

2.Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?

Da, de cele mai multe ori sun, pentru că să vorbesc despre ceea ce m-a enervat mă ajută să uit mai repede.

3.Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?

De foarte puţine ori mi s-a întâmplat să ţip, sau chiar să plâng pentru că eram foarte nervoasă. In rest, îmi trece destul de repede, iar când nu îmi trece încerc să mă concentrez pe alte lucruri şi să nu mă mai gândesc.

4.Ca metoda de a scăpa de nervi, bătaia este o optiune?

Nu, orice ar fi sunt împotriva bătăii. Poate doar să bat la cap pe cineva apropiat, până când mă liniştesc.

5.Din cauza nervilor ti s-a intamplat să pierzi un prieten?

Da, pentru că oricât de mult discutăm ca să rezolvăm problemele, ne enervam mai rău. Noroc că la câteva luni, lucrurile s-au liniştit şi am reluat prietenia.

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

Cocktail pentru luni

Se pare ca am revenit la dimineţile de luni în care mă cert cu ceasul de alarmă. Dorinţa de a mai dormi o oră se luptă cu entuziasmul unei noi săptămâni în care las loc pentru imprevizibil.. Azi chiar şi drumul spre serviciu mi s-a părut foarte lung.“Buna dimineaţa”, îmi spune o persoană mult prea voioasă. Salut cu jumatate de gură şi apoi sunt întrebată: “dar unde sunt zâmbetele în dimineata aceasta?”. Eh, zâmbetele încă dorm, îşi fac somnul de frumuseţe. In schimb, eu am nevoie de ceva care să mă trezeasca şi să mă motiveze. Poate un cocktail magic, ca pentru luni dimineaţa. Ingrediente: puţină energie, puţin zâmbet, puţină dragoste şi motivaţie. După ce l-aş savura, aş începe să zâmbesc şi să-i trezesc pe cei din jur. Cât încă visez la acest cocktail magic, vă doresc o săptămână frumoasă.

Smile (9)

"Start off everyday with a simple smile and get it over with."

Upside Down

Relaţii şi comparaţii

Cred ca cel mai adesea conversaţiile pe care le avem cu prietenii sunt despre relaţii, aşteptări, dorinţe, greşeli pe care trebuie să învaţăm să ni le asumăm, sau despre lucruri care ne deranjează dar nu stim cum să le spunem. Cum în ultima vreme sunt împotriva definirii lucrurilor, cu atât mai puţin a sentimentelor, m-am gândit cu ce aş putea compara o relaţie, mai ales una la care ţin.

Ei bine, v-aţi trezit într-o noapte şi aţi simtit nevoia de aer curat? Mie mi se mai întâmplă uneori şi îmi place să deschid fereastra şi să privesc în jur. Intr-una din aceste nopţi, privind la blocurile din faţă, vedeam cum la unele apartamente luminile se stingeau,iar la altele se aprindeau. Atunci m-am gândit că probabil asa este şi în inima noastră: un sentiment apare, altul dispare, le putem varia, dar nu le putem păstra pe toate în acelaşi timp.

Pornind de la lumini, mă gândesc că asa este şi o relaţie: ca o clădire în care păşim împreună. Nu are un numar definit de camere şi fiecare nouă cameră are farmecul ei. Tot ce ştim în momentul în care păşim este ca în primele camere locuiesc: Sinceritatea, Comunicarea, Respectul, Dăruirea, Înţelegerea. De fiecare dată cand ne rătăcim într-una din celălalte camere sau ne simtim sufocaţi de atmosfera de acolo ar trebui să ne întoarcem în primele camere pentru a reveni la sentimente mai bune. Apoi, mai sunt camere care sunt o combinaţie a primelor şi este atât de frumos să le descoperim pentru că sunt trăiri ce în timp ne formează ca şi persoane.

Nu trebuie să facem ceva pentru că ne aşteptam ca şi cealaltă persoană să facă la fel, ci trebuie să facem pentru că aşa simţim. Nu trebuie să comparăm cu experienţe anterioare, trebuie doar să ne concentrăm pe ceea ce este în prezent. Nu trebuie să ne purtam ca şi când am avea 2 ani şi ni se cuvine totul, ci trebuie să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem. Chiar dacă nu putem parcurge toate camerele deodată, sau chiar dacă uneori simţim că vrem să părăsim clădirea, cred că aproape orice îşi găseşte rezolvarea dacă ştim să găsim echilibrul între sinceritate,comunicare, respect,dăruire si înţelegere. Poate că în felul acesta ajungem să aprindem luminile împreună şi să ne bucurăm de ceea ce descoperim. Poate că în felul acesta învăţam să evităm multe nimicuri care ar duce doar la nişte camere aparent frumoase, dar lipsite de acel ceva care să ne facă să vrem să descoperim totul.

Voi cu ce aţi compara o relaţie?

Gând pozitiv

Iniţial mă gândeam se scriu despre arta de a fi fericit sau despre lucrurile imposibile. Apoi mi-am dat seama că este vineri şi asta mă face fericită fără să fie nevoie să explic starea mea. Cât despre lucrurile imposibile, în mod sigur acestea sunt cele mai atrăgătoare, dar în final ne dăm seama că nu ele ne împiedică să fim fericiţi, ci încăpăţanarea noastră de a nu merge mai departe.

Astăzi spun doar că nu exista reţete pentru fericire, pentru ce trebuie să facem sau nu, există doar trăire. Poate că uneori avem nevoie doar să visăm, să zâmbim, să lăsăm imaginatia să încerce tot felul de jocuri, dar mai ales să avem încredere că ceva frumos urmează să se întâmple. Aceasta este starea predominanta de astăzi: “ceva frumos urmează să se întâmple” şi sper să vă molipsesc şi pe voi cu acest gând pozitiv.

Un weekend frumos, plin de zâmbete!

Amongst the Waves

Mi se întâmplă des

Mi se întâmplă des: să fiu îndrăgostită de o stare sau de o melodie care îmi place mult prea mult; să fiu împiedicată, zăpăcită sau amuzată de lucruri pe care nu le împărtăşesc cu cei din jur. Mi se întâmplă des să trec aproape zilnic prin aceleaşi locuri, dar târziu să descopăr o cladire sau un magazin nou. Mi se întâmplă des să par departe de toate realităţile care nu mă interesează. Mi se întamplă des să îmi fac planuri, astfel încat să nu ramână nimic neacoperit, mai ales în zilele în care nu vreau să mă gândesc la lucruri care mă frămantă. Mi se întâmplă des să cânt dimineaţa sau la serviciu pe piese care îmi plac, iar acesta este un semn că sunt într-o dispoziţie bună.

Vouă ce vi se întâmplă cel mai des?

Smile (8)

Your smile will give you a positive countenance that will make people feel comfortable around you.

Perfect day

Copilul din noi

"Copilaria este inima tuturor vârstelor" (Lucian Blaga )

Multe zâmbete, zile pline de peripeţii, momente frumoase şi multe pozne haioase. Chiar dacă am crescut, redevenim copii de fiecare dată când ne amintim cu drag de cea mai frumoasă perioadă, copilăria. Cu atât mai mult astăzi, copilul din noi este mai vesel, are un motiv în plus să zâmbească şi să se bucure. La Mulţi Ani!