Cum rămâne cu amintirile? Cât de mult ne pot influenţa o decizie? Oare le păstram doar pe cele care ne plac? Restul chiar se şterg sau este doar un blocaj?
Nu ştiu cum se face, dar amintirile frumoase de fiecare dată necesită cuvinte noi şi parcă sunt mereu în mişcare. Te intorci pentru o clipă, retrăieşti momentul, dar sentimentul rămâne la fel de intens. De multe ori amintirile încearca să se ascundă pentru a nu înceta să apară. Acolo poate pătrunde doar persoana care le ştie, privirile se întâlnesc şi sufletele derulează acelaşi film. Treptat îmi dau seama că cele mai frumoase amintiri sunt cele care contează pentru suflet, pentru că altfel nu cred că am fi capabili să zâmbim şi să facem orice altceva să dispară. Astfel, amintirea devine prezent şi se prelungeste într-o contopire de gânduri şi dorinţe care acum ştiu să-şi găseasca calea spre a fi împlinite.
Oare putem păcăli acea parte din noi care ştie să descopere în intensitatea acestor amintiri şi motivaţia necesară pentru ca acest film al amintirilor să devină mai frumos?
daca amintirile sunt frumoase.... frumusetea acestor amintiri se amplifica in timp, nu e nevoie sa o pacalim ;)
RăspundețiȘtergereAmintirile frumoase necesita cuvine noi, pentru ca nu le traim la maxim. Amintirile neplacute le traim la maxim acestea vin din "pamant", ne pun cu picioarele pe pamant, amintirile frumoase ne fac sa zburam mai sus, mai sus, mai sus, suntem cu capul in nori si nu reusim sa vedem esenta ;)
RăspundețiȘtergereProblema mea e ca nu prea uit nimic, mai ales ce a fost rau si cine mi-a facut rau.As vrea eu sa pastrez doar amintirile frumoase...
RăspundețiȘtergereasta ne mai face sa zambim cateodata in gol...amintirile frumoase...eu cred ca nu le putem retrai pentru ca sunt facute dim clipe unice..combinatia perfecta intre secretia suplimentara de adrenalina si serotonina, asta ne face sa pastram vesnic im memorie clipele astea....
RăspundețiȘtergere@Unnousens: Cred ca ai dreptate: de multe ori ramane prinsi acolo sus, in acele trairi, fara sa intelegem adevarata semnificatie a momentului respeciv.
RăspundețiȘtergere@Nice: Si eu am patit de multte ori asa, dar desi nu reuseam sa uit ceea ce imi facuse rau, nu puteam sa reiau amintirea pas cu pas, cum as fi facut cu un moment frumos.
@Gigi: Combinatia perfecta...interesant punctul acesta de vedere :)