Înviorarea

Stabilisem de luni că azi în pauza de masă vom merge să jucăm baschet într-un parcuţet pe care îl avem în apropiere şi că apoi vom mânca câte un sandviş. Un fel de 2 in 1, ca apoi să ne întorcem la birou cu mai multă energie, învioraţi şi puşi pe treabă.

Toate bune şi frumoase, ne-am echipat şi în parc cu noi. Toată lumea era grabită, entuziasmată. Ajungem în parc, repede se fac echipele şi să-i dăm bătaie. Frumos, distractiv, în timpul jocului aproape că uitasem că am plecat de la serviciu. Serviciu? Unde,unde şi ce trebuie să fac? După joc, ne-am oprit pe iarbă, am mâncat, ne-am propus să venim în fiecare săptămână. Şi, am pornit spre birou…bineinteles cu mult mai putin avânt. Ajunşi la birou…tot farmecul a dispărut. Partea mai gravă este ca somnul s-a instalat pe la mine, s-a gandit să fim colegi în după-amiaza aceasta.Colegii nu par sa dea semne, dar ce bună ar fi fost acum o oră de somn. Sper că pană la sfarşitul programului să nu cad de pe scaun sau mai rău, cu capul pe tastatură. Deci, numai înviorare nu a fost!