15 iun. 2010
Dincolo de exterior
Aparent, de cele mai multe ori faptele cuiva pe care afirmăm că îl cunoaştem devin previzibile. Jocul cunoaşterii devine un joc de şah în care anticipăm cu uşurinţa mutările posibile. Nu de puţine ori ni se reproşează: “dar de unde ştiai că aşa o să fac?” Totuşi, cât de mult mai suntem dispuşi să vedem dincolo de exterior, dincolo de ceea ce este evident? Cât de mult încercăm să înţelegem că şi persoana despre care afirmăm acele lucruri, şi-a trasat niste limite? Oare nu toţi ne impunem limite cu care ne obişnuim, limite care uneori ne amendează pasiunile sau care ne atrag atenţia atunci când suntem pe cale să depăşim măsura? Limite care ne caracterizează, limte care stabilesc un echilibru între exces şi masură, limite pe care nu le înfruntăm. Deci, cât de mult mai suntem dispuşi să cunoaştem cu adevărat ceea ce se află dincolo de exterior? Care este motivaţia necesară pentru a face acest lucru?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cu legatura sau nu, de regula fix persoana care te acuza ca ai facut un anumit lucru, tocmai ea/el le face :)
RăspundețiȘtergere@Iulia Mihai: Cred ca ai dreptate, cam asa se intampla. De cele mai multe ori suntem de vina pentru ceva ce nu noi am facut :)
RăspundețiȘtergerecand anticipam cu usurinta acele mutari, e de vina limita pe care si-a puso persoana respectiva, noi stim ce a facut mereu,(poate sa limitat intotdeauna la cateva fapte pe care noi le cunoastem,si stim momentul in care le va reface) niciodata nu o sa cunoastem in totalitate o persoana; fie pt ca nu ne lasa, fie pt ca nu avem interes!
RăspundețiȘtergerejocul sahului e putin diferit, si limitat (la fel ca limitele pe care noi ne le impunem)
Sahul este o stiinta , sa verifici toate miscarile pe care le poate face oponentul
As zice ca cunoastem doar limitele unei persoane, mo depinde si de limita..unele fapte trebuiesc limitate.
Motivatii ar fi multe pentru a vrea sa cunoastem acea persoana, dar cat suntem dispusi sa lasam acea persoana sa ne cunoasca?? :-*
@Black Angel: Fiecare decide cat de mult se lasa desoperit. Aceste limite isi au rostul lor, nu trebuie scrise pe o hartie si spus: "uite asta sunt eu, ceea ce nu vezi din mine". Doar ca de multe ori intervin asa numitele pretentii, cand nu ne dam seama ca poate exista un motiv mai intemeiat pentru o anumita actiune.. :D
RăspundețiȘtergereFoarte interesanta analogia cu sahul. La un moment dat, am intalnit in viata un om care era in stare sa-mi intuiasca fiecare gand si fiecare actiune. Nu-mi puteam explica cum de ma cunoaste atat de bine.Ma exaspera, pur si simplu stia tot ce faceam si ce urma sa fac! Acum realizez de ce...era un excelent jucator de sah. :)
RăspundețiȘtergereSi nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce a spus Iulia Mihai(primul comment). Ii judecam pe altii prin prisma faptelor noastre, a modului nostru de a gandi si a actiona. Si e total gresit!
Asta nu e bine... ne oprim la exterior... poate ca ar trebui sa privim la exteriorul nostru...
RăspundețiȘtergereCe ar trebui sa facem? sa educam privirea...
@Nice: Cred ca se intampla sa-i judecam atunci cand nu suntem dispusi sa-i intelegem,sa-i cunoastem exact cum sunt, sau mai mult consideram ca faptele noastre sunt etalonul care trebuie urmat de cei din jur.
RăspundețiȘtergere@Unnousens: Interesant...Poate ca daca am privi la exteriorul nostru lucrurile ar deveni mult mai simple :)
Exat! ;)
RăspundețiȘtergereAsta cu anticipatul mutarilor mie nu mi s-a intâmplat. Cu mai multa vreme in urma aveam un unchi cu care jucam cam 7 partide de sah pe zi. Multe zile....Cu toate ca primele 10 mutari erau cam la fel si puteau fi anticipate, intotdeauna se termina altfel.
RăspundețiȘtergereIn general, eu incerc sa cunosc atâta cât mi se permite. Nu prea am obiceiul sa ma bag in sufletul omului. Dar intotdeauna sunt incântat atunci când cineva procedeaza altfel decât am anticipat. Inseamna ca viata nu e chiar atât de monotona....
@Dragos FRD: Intr-adevar e frumos cand suntem surprinsi. Mie mi s-a intamplat sa cunosc atat de bine o persoana, incat uneori sa-i spun inainte sa faca ceva, ca acel lucru il va face. Am incetat sa-i mai spun, sa vad ce va face, dar nu iesea din acel tipar. Cred ca ar fi fost o surpriza frumoasa daca reusea.
RăspundețiȘtergere@ Alexandra, sigur nu era vorba de vreun robot? :-)
RăspundețiȘtergere@Dragos FRD: :)) As fi vrut eu :) Din pacate nu. Ultima data cand am vb cu aceasta persoana, i-am povestit ceva de citisem de curand si imi placuse. Chiar daca precizasem sursa, s-a simtit cu musca pe caciula, de parca stia ca asa urma sa faca. :))
RăspundețiȘtergere