Până la urmă ce mai însemnă să joci cinstit acolo unde totul se bazează pe simţire, departe de raţional, departe de a avea răbdare pentru următoarea mutare..? Si cum alegi să joci când ştii că slăbiciunea celuilalt jucător eşti chiar tu? O slăbiciune ce îl face să vrea tot mai mult, o slăbiciune ce nu vrea să mai ţină cont de limite, deşi acestea sunt mai evidente ca oricând...
De fiecare dată când crezi ca jocul s-a terminat, acesta este reluat mai tumultos, pană când găseşti puterea să te desprinzi pentru un moment şi să te întrebi: care va renunţa primul? Cum reuşeşti să renunţi la ceea ce pare departe de obisnuinţă şi totuşi este rutina fiecarei zile..? O rutină care te încantă şi surprinde, o rutină pe care o aştepţi cu nerăbdare în fiecare zi, fără să ai siguranţa ei..
Se afișează postările cu eticheta slabiciune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta slabiciune. Afișați toate postările
13 feb. 2011
2 dec. 2010
Intre da si nu
Oscilând între DA şi NU, când răspunsul este simplu încă de la bun început.
Ametiti de senzatia că încă ne dorim un lucru într-un moment în care e nevoie doar de încă un zâmbet pentru a ne da seama că am mers demult mai departe.
Suntem convinşi de NU, până când DA începe iar să ne facă cu ochiul şi tindem să devenim putini nostalgici. Poate că ce ramăne e doar întrebarea: oare ne putem transforma cea mai frumoasă slăbiciune în cea mai mare provocare? Să ştii că îti doreşti, dar să accepti faptul că poti realiza mai mult dacă vei reuşi să spui nu.
Ametiti de senzatia că încă ne dorim un lucru într-un moment în care e nevoie doar de încă un zâmbet pentru a ne da seama că am mers demult mai departe.
Suntem convinşi de NU, până când DA începe iar să ne facă cu ochiul şi tindem să devenim putini nostalgici. Poate că ce ramăne e doar întrebarea: oare ne putem transforma cea mai frumoasă slăbiciune în cea mai mare provocare? Să ştii că îti doreşti, dar să accepti faptul că poti realiza mai mult dacă vei reuşi să spui nu.
20 iun. 2010
Un altfel de joc...
Liniste explozivă, sentiment de întregire, de găsire a unui lucru pe care îl căutam, dar pe care nu ştiam să-l identific. Toate…pentru că am facut exact ceea ce îmi propuneam să nu fac: am început un joc cu o slăbiciune care este conştientă de efectul ei. O slăbiciune fascinantă, o slăbiciune care ştie să mă provoace, să mă convingă. Cuvintele noastre se contrazic de fiecare dată, ne asigurăm de toată indiferenta, apoi într-un final urmează o regăsire dulce, pătimaşă, care stârneşte prea multe zâmbete. Jocul se complică, slăbiciunea devine din ce în ce mai insistentă. Eu cedez, fiind dependentă de sentimentul de linişte si de zâmbete. Nu se mai dă nicio luptă interioară, nu mai există gânduri de genul: “ar fi mai bine să nu…”. Cred că singura întrebare care rămane în final este: unde poate să ducă aceast joc, oricât de frumoasă ar fi slăbiciunea?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)