Indiferenţă

Toţi putem iubi atunci când ni se răspunde tot cu dragoste. Situaţia opusă ne cere să depunem efort şi ne ambiţionăm să credem că indiferenţa poate fi îmblânzită, poate fi controlată. Uneori pretindem a fi ceea ce credem că şi-ar dori acea persoană, alteori ne oferim cu sinceritate, gândindu-ne că e imposibil să nu existe o calitatea de-a noastră care să nu placă.

Ne pierdem în gesturi rebele, fără să ne dăm seama că de cele mai multe ori lucrurile mărunte, făcute cu sinceritate, au cel mai frumos efect. Poate că atunci când noi înţelegem că indiferenţa este triumfătoare în cele mai multe cazuri, persoana respectivă va simţi lipsa acelor lucruri aparent banale, dar care au adus un zâmbet frumos. Poate că acesta este cel mai natural mod in care lucrurile se pot schimba în favoarea noastră.

Indiferent de ce turnură iau lucrurile, de multe ori nu ne dăm seama că suntem în primul rând indiferenţi fată de noi. De ce spun asta? Pentru că de multe ori uitam să ne mai întrebăm ce am învăţat din acea experienţă şi ce am apreciat cu adevărat la acea persoană, lăsând deoparte satisfacţia pe care am fi simţit-o dacă lucrurile ieşeau aşa cum ne propusesem. Apoi, refuzăm să vedem că cele mai frumoase trăiri le avem fără să fie nevoie de influenţa noastră. Astfel, încă de la început, se dă o întrecere între indiferenţa faţă de noi şi indiferenţa unei persoane, indiferentă care uneori este doar mascată pentru a avea timp să afle ce şi cum despre cealaltă persoană.

Nu mereu ne îndrăgostim nebuneşte şi nu mereu ni se răspunde la fel, dar poate că dacă mai întâi am îmblanzi indiferenţa noastră, startul care părea eşuat, ar putea fi în favoarea noastră.

I like...

Am început dimineaţa cu o surpriză foarte frumoasă din partea lui Nice, care mi-a dăruit 3 premii foarte drăguţe:

Înainte de a le oferi altor persoane dragi mie, trebuie să enumăr 10 lucruri care îmi plac:

1. Îmi place să zâmbesc;
2. Îmi place să mă plimb;
3. Îmi place sinceritatea;
4. Îmi place toamna;
5. Îmi place ciocolata;
6. Îmi place să citesc;
7. Îmi plac lucrurile frumoase;
8. Îmi place să-mi fac prieteni noi;
9. Îmi plac pauzele petrecute alături de colegi la serviciu;
10. Îmi place de mine.

Premiile merg mai departe la toţi cei din blogroll şi la toţi cei care vin în vizită si au un blog.

E simplu...

Fiecare relaţie, se câştigă sau se pierde în fiecare zi. Încrederea, sinceritatea, dorinţa, vin pe parcurs şi în momentul în care şi-au gasit locul, ne ajută să întărim relaţia respectivă şi să-i descoperim momentele frumoase. Astfel, e simplu…să avem încredere în noi si în cei dragi.

Zâmbetele pornesc din interior, din reacţiile care ne copleşesc, din atenţia pe care o acordăm fiecărui lucru, oricât de banal sau de transparent pare iniţial. De noi depinde cât vrem să păstram aceste zâmbete şi cui vrem să le dăruim. E simplu să zâmbim, un zâmbet poate să conducă doar la un alt zâmbet.

E simplu ca în fiecare zi sa am o atitudine pozitivă şi să încerc să fac tot ceea ce-mi doresc. Pentru voi ce este simplu?

Trebuie să…

De cele mai multe ori impulsivitatea se face simţită, decide pentru noi. Când ea ia o pauză, intervine şi nehotarârea. Mai târziu, medităm la acea situaţie: “hmmm, poate că putem să…” sau “ar fi fost cazul să”…Sunt multe lucruri la care nu ne gândim pe moment, dar cred că întotdeauna trebuie să avem în vedere să:

Să iubim;
Să râdem;
Să zâmbim;
Să avem încredere în noi;
Să ascultăm şi sa învăţăm;
Să avem opinii,idei;
Să mai şi visăm uneori;
Să fim sinceri;
Să fim prieteni;
Să fim noi înşine.

Cred ca acestea sunt lucrurile care pe mine m-ar facea să zâmbesc, să fiu mai optimistă, să privesc provocarile cu mai multă încredere.. Voi ce aţi mai adăuga la această listă?

Relaţii şi comparaţii

Cred ca cel mai adesea conversaţiile pe care le avem cu prietenii sunt despre relaţii, aşteptări, dorinţe, greşeli pe care trebuie să învaţăm să ni le asumăm, sau despre lucruri care ne deranjează dar nu stim cum să le spunem. Cum în ultima vreme sunt împotriva definirii lucrurilor, cu atât mai puţin a sentimentelor, m-am gândit cu ce aş putea compara o relaţie, mai ales una la care ţin.

Ei bine, v-aţi trezit într-o noapte şi aţi simtit nevoia de aer curat? Mie mi se mai întâmplă uneori şi îmi place să deschid fereastra şi să privesc în jur. Intr-una din aceste nopţi, privind la blocurile din faţă, vedeam cum la unele apartamente luminile se stingeau,iar la altele se aprindeau. Atunci m-am gândit că probabil asa este şi în inima noastră: un sentiment apare, altul dispare, le putem varia, dar nu le putem păstra pe toate în acelaşi timp.

Pornind de la lumini, mă gândesc că asa este şi o relaţie: ca o clădire în care păşim împreună. Nu are un numar definit de camere şi fiecare nouă cameră are farmecul ei. Tot ce ştim în momentul în care păşim este ca în primele camere locuiesc: Sinceritatea, Comunicarea, Respectul, Dăruirea, Înţelegerea. De fiecare dată cand ne rătăcim într-una din celălalte camere sau ne simtim sufocaţi de atmosfera de acolo ar trebui să ne întoarcem în primele camere pentru a reveni la sentimente mai bune. Apoi, mai sunt camere care sunt o combinaţie a primelor şi este atât de frumos să le descoperim pentru că sunt trăiri ce în timp ne formează ca şi persoane.

Nu trebuie să facem ceva pentru că ne aşteptam ca şi cealaltă persoană să facă la fel, ci trebuie să facem pentru că aşa simţim. Nu trebuie să comparăm cu experienţe anterioare, trebuie doar să ne concentrăm pe ceea ce este în prezent. Nu trebuie să ne purtam ca şi când am avea 2 ani şi ni se cuvine totul, ci trebuie să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem. Chiar dacă nu putem parcurge toate camerele deodată, sau chiar dacă uneori simţim că vrem să părăsim clădirea, cred că aproape orice îşi găseşte rezolvarea dacă ştim să găsim echilibrul între sinceritate,comunicare, respect,dăruire si înţelegere. Poate că în felul acesta ajungem să aprindem luminile împreună şi să ne bucurăm de ceea ce descoperim. Poate că în felul acesta învăţam să evităm multe nimicuri care ar duce doar la nişte camere aparent frumoase, dar lipsite de acel ceva care să ne facă să vrem să descoperim totul.

Voi cu ce aţi compara o relaţie?