Amintiri din Viitor

Weekendul acesta mi-a fost recomandat un serial nou, Flash Forward. Un eveniment global produce pierderea cunoştiinţei la nivel global pentru 137 de secunde. În acest timp, fiecare om vede cum arată viitorul şi fiecare trebuie să accepte faptul că acest viitor poate să se împlinească sau nu. Persoane entuziasmate de ceea ce au văzut, care abia aşteaptă ca acel moment să vină. Persoane sceptice, al căror viitor nu arată atât de bine, dar care văd această amintire în viitor ca pe un semnal de alarmă. Pentru ei rămane speranţa că dacă ştiu viitorul, poate pot preveni acel moment mai puţin benefic pentru ei. Mi s-a părut interesantă ideea filmului şi fiecare episod mai aduce puţin suspans.

Dacă astăzi toţi am avea o amintire de peste 6 luni, ce aţi face? Aţi încerca să schimbaţi ceva? Aţi accepta ceea ce se va întâmpla, chiar dacă poate nu este ceea ce vă doriţi? V-ar plăcea să aveţi o astfel de amintire?

Captivitate

Ce ne determină să depindem de un moment? Un moment în jurul căruia gravitează toate acţiunile noastre. Indiferent de ceea ce facem, de ocupaţiile adiacente, gândul nostru este doar la acel moment, ca şi când ne tot repetăm: “abia aştept să vină ziua aceea”. De când acest moment viitor este bifat pe agendă, parcă nu ne mai putem bucura de alte lucruri, oricât de interesante ar fi.

Ce mi se pare mai trist este că atunci când este timpul pentru acel moment care a fost aşteptat cu ardoare, nimic nu se întamplă. Dezamăgire care nu poate fi mascată, sfaturi de genul: “important este să mergi mai departe, sa te concentrezi pe alte lucruri”. Da, foarte corect, dar oare nu puteam face ceva pentru a nu se ajunge la această stare? Chiar dacă s-ar fi putut întâmpla aşa cum speram, de ce să fim captivi într-un moment viitor? Sunt de acord să avem răbdare pentru ca unele lucruri să se întample, dar de ce să facem un scop din asta?