26 feb. 2010

Joc al imaginatiei



Atat de multa zarva in jur...Imaginatia s-a decis sa plece in vacanta, sa ignore zumzetul. Hmmm...unde i-ar placea sa ajunga? A zburdat, a privit si s-a decis: o plimbare cu rolele prin Herastrau, intr-o dimineata placuta de vara. Liniste, soare, carari bine stiute, sentiment de placere, de eliberare. Ce bine este, ce dor mi-a fost!

Imaginatia voastra pe unde umbla?

25 feb. 2010

Gesturi simple

Cat de des ne gandim la ce putem face pentru cei din jurul nostru? Cat de des ne dam seama, ca poate multi dintre cei cu care interactionam aproape zi de zi au nevoie de ajutorul nostru, dar poate nu indraznesc sau nu stiu sa ni-l ceara? Cat de des suntem dispusi sa-i ascultam si sa incercam sa aducem un zambet in sufletele lor? Cat de des ii surprindem prin gesturi simple, prin ganduri frumoase, care pentru ei inseamna ca cineva le este aproape, ca cineva va incerca mereu sa-i incurajeze?

Cat de mult suntem dispusi sa nu ne mai gandim doar la noi, la interesele si dorintele noastre? Cat de mult stim sa-i apreciem si sa ii vedem ca pe un exemplu pe cei care au invat sa-i priveasca si pe ceilalti? Cat de responsabili vrem sa fim pentru a privi lucrurile din aceasta perspectiva?

24 feb. 2010

Noi...



Am fost tentata sa spun ca pentru a reusi, o relatie are nevoie de 4 piloni: sinceritate, daruire, respect si comunicare. Apoi, m-am gandit ca si acolo unde exista o imbinare a acestor elemente este nevoie si de multa rabdare: pentru a-l cunoaste pe celalalt si mai ales pentru a ne cunoaste pe noi in raport cu el. Noi, cei care invatam sa ne deschidem sufletul, noi cei care daruim pentru ca asa simtim, nu pentru ca asteptam ca si celalalt sa faca la fel. Noi, cei care ne pierdem in celalalt, noi cei care de multe ori zambim gandindu-ne cat de multe lucruri frumoase am invatat de la cel pe care il iubim. Noi, cei care devenim mult mai increzatori, noi cei care ne dorim ca orice ar fi, sa putem fi alaturi de celalalt si sa il facem sa zambeasca zi de zi. Noi, cei care de multe ori ne dam seama ca iubirea nu poate fi limitata prin fapte sau prin cuvinte, tocmai pentru ca prin prisma ei ne redescoperim si ne reinventam in orice moment.

23 feb. 2010

Carnival of Rust



It's all a game, avoiding failure, when true colors will bleed
All in the name of misbehavior and the things we don't need
I lust for after no disaster can touch, touch us anymore
And more than ever, I hope to never fall, where enough is not the same it was before.

22 feb. 2010

Zbang si poc

Gandul la o saptamana obisnuita, zambet strengar. Si uite asa, tocmai atunci cand crezi ca va fi o zi lipsita de evenimente: zbang si poc. Ia de aici: o intamplare, doua, sa nu ai timp sa te plictisesti. Si iar, zbang si poc. Intamplari marunte, dar hazlii. Intamplari care sa te faca sa uiti ca este luni, ca dupa un weekend relaxant, trebuie sa-ti reiei activitatile obisnuite.

Zbang si poc. Azi am decretat: nu stati in preajma mea, este posibil sa se darame ceva, sau sa ma impiedic si sa va daram chiar eu.

21 feb. 2010

Uneori...

Uneori mi-ar placea sa stiu ce va urma, mi-ar placea sa ma trezesc peste mult timp si sa descopar lucruri noi…Lucruri simple, dar frumoase, lucruri pe care de multe ori in goana nebuna de a realiza planuri marete, le ignoram. Lucruri care raspund la multe din intrebarile noastre, lucruri care ne fac sa fim mai optimisti, lucruri al caror sens suntem capabili sa-l intelegem doar in momentele noastre de liniste.. Alteori, mi-ar placea sa reiau unele lucruri exact din punctul in care au esuat si sa am puterea de a le duce pana la capat, de a privi zambind regretele de altadata.

Uneori mi-as dori sa fiu prietena buna cu timpul, pentru ca acel moment mult ravnit sa soseasca mai repede. Atunci nu as mai avea impresia ca unele zile se tarasc cu pasi de melc si ca timpul imi este potrivnic, ca el este vinovat pentru neputinta mea de a lasa in urma un bagaj in a carui greutate si dezordine m-am pierdut. Alteori, imi dau seama ca imi este prieten, pentru ca uneori ma apostrofeaza si imi spune: "uite, nu te mai gandi ca lucrurile sunt limitate. Urmeaza-ti intuitia, pornirile interioare, pentru ca doar de tine depinde sa realizezi ceea ce iti doresti. Zambeste, pentru ca poate in acea zi cineva care te priveste are nevoie de acel zambet, iar altadata acest zambet se va intoarce sub forma unui lucru simplu, care iti va lumina acea zi."

19 feb. 2010

Zambet Interior



Teleleu...Gandurile zboara, zambet interior, chef de a-i molipsi pe cei din jur. Sau poate nebunie cronica...Nebunie de moment, ce nu trebuie explicata. Doar mult zambet :).

18 feb. 2010

Sah mat

El priveste tabla de sah…Se gandeste, ezita. Apoi o priveste ca si cand asteapta un indemn din partea ei. Zambeste trist, anticipandu-i mutarea. Ar fi vrut ca atunci cand jocul depindea numai de el, sa fii avut alte mutari. Poate ca acum ea inca ar fi fost pionul pe care el il modela de fiecare data dupa placul sau.

Ea il priveste…Zambeste, gandindu-se la urmatoarea mutare. In sfarsit a venit randul ei sa-l lase fara cuvinte, sa faca ultima mutare si sa incheie jocul. Intotdeauna ii placuse expresia: “totul sau nimic”. Acum a ales nimic tocmai pentru a avea totul. Sah mat!

The Time of Times

16 feb. 2010

Ganduri libere



De multe ori pierdem prea mult timp facand legaturi intre idei, intamplari, ganduri. De ce s-a intamplat asta? Ce ar trebui sa fac? Oare am luat decizia cea mai buna? Nu ar fi mai bine daca as face asa? Dar daca…? Si inca o intrebare, inca o idee, inca un scenariu. Treptat, ajungem prizioneri in panza de paianjen pe care singuri am tesut-o. Apoi avem senzatia de monotonie, ca nimic nu se mai poate schimba, ca suntem prinsi . Dar, oare nu de noi depinde sa vedem fiecare zi ca pe o noua provocare? Sa ne trezim zambind, gandindu-ne ca poate astazi se va intampla ceva frumos, ce ne va duce mai aproape de ceea ce ne dorim, mai aproape de linistea pe care o cautam?

15 feb. 2010

Masca



Un prieten bun mi-a spus: “Viata e o scena, invata sa fii un actor bun…”. M-am gandit de multe ori la aceste cuvinte. Oare chiar suntem capabili sa jucam un rol? Poate ca de multe ori este doar senzatia ca ne adaptam intr-o anumita situatie, dar ce ne face sa fim actori desavarsiti? Cat de mult reusim sa ne complacem in acea situatie daca sentimentul de victorie, este doar inselator? Cat de bine ne jucam rolul, daca uitam principiile pe care alta data le sustineam cu tarie? Care este pretul pentru masca ce o purtam zi de zi? Oare nu devenim actori si fata de propria persoana?

Roluri multiple…Rolul de a ne preface fericiti, de a purta un zambet fals care ascunde mult din felul nostru de a fi. De ce sa uitam sa zambim, sa fim sinceri, sa fim noi zi de zi? De ce sa nu acceptam ca nu e nevoie sa jucam un rol pentru a obtine ceea ce dorim? De ce sa dezamagim atunci cand rolul nu se mai potriveste?

Be ok



Cum iarna se incapataneaza sa ramana, va doresc sa incepti saptamana zambind.

"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers". (Octavian Paler).

14 feb. 2010

Wonderland

De ce Wonderland? Pentru ca toti visam, toti ne dorim mai mult, toti avem aspiratii, dorinte ascunse. Asa ca Wonderland este locul nostru personal, unde putem sa visam, unde totul este posibil...si mai ales locul in care nu exista dezamagiri. Sau mai bine spus, chiar daca suntem dezamagiti, gasim puterea de a merge mai departe, de a nu renunta sa avem incredere.

Astfel, Wonderland nu este un loc al imaginatiei, ci mai degraba locul in care ajungem daca invatam sa privim lucrurile cu mai multa speranta, sa avem mai multa incredere in noi si mai ales ca oricat de gri ar parea unele perioade , intr-o zi soarele va aparea si pe strada noastra.

Bine ati venit in Wonderland!!!