20 iun. 2010

Un altfel de joc...

Liniste explozivă, sentiment de întregire, de găsire a unui lucru pe care îl căutam, dar pe care nu ştiam să-l identific. Toate…pentru că am facut exact ceea ce îmi propuneam să nu fac: am început un joc cu o slăbiciune care este conştientă de efectul ei. O slăbiciune fascinantă, o slăbiciune care ştie să mă provoace, să mă convingă. Cuvintele noastre se contrazic de fiecare dată, ne asigurăm de toată indiferenta, apoi într-un final urmează o regăsire dulce, pătimaşă, care stârneşte prea multe zâmbete. Jocul se complică, slăbiciunea devine din ce în ce mai insistentă. Eu cedez, fiind dependentă de sentimentul de linişte si de zâmbete. Nu se mai dă nicio luptă interioară, nu mai există gânduri de genul: “ar fi mai bine să nu…”. Cred că singura întrebare care rămane în final este: unde poate să ducă aceast joc, oricât de frumoasă ar fi slăbiciunea?
Publicat de Alexandra la 17:26
Etichete: , , , , , ,

18 comentarii:

  1. L.R.20 iunie 2010 la 17:34

    Dar jocul se auto-accelereaza. Rolurile se schimba frenetic in litere si cuvinte mimate de simturi. Privirea cauta, atingerea gaseste, atinge finalitatea. Dar totusi se auto-accelereaza, deruland miimi de trupuri in lumi atemporale, reci, atat de reci... atunci slabiciunea infraneaza sau poate ca infranata, slabiciunea, accelereaza si ea...viteza unei slabiciuni, suprinse, calculate, omise-n ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandra20 iunie 2010 la 17:44

    @L.R: Intr-adevar, rolurile se schimba...Jocul devine din ce in ce mai rapid, mai incitant. Nu mai exista luciditate, doar impuls, traire. Cred ca asa se intampla: de fiecare data cand incerc sa o infranez, cu atat mai mult devin o parte din joc :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Mehleem20 iunie 2010 la 18:43

    cat insight mai alexandra! nu imi imaginam...

    RăspundețiȘtergere
  4. Gem20 iunie 2010 la 18:49

    Dar nu, nu este o slabiciune. Nu mai este o slabiciune. Slabiciunea s-a transformat in avantaj. Jocul este reluat. Ba nu, este alt joc. Pentru ca a plecat de la avantaj. Avantajul imi da senzatia de putere, imi arata fiecare pas, fiecare miscare, le vad mai clar, dar totul evolueaza, si dupa fiecare pas vine alt pas, dupa fiecare miscare vine alta miscare, si se complica, este ca o aglomeratie de miscari din fiecare directie. Jocul devine obositor, miscarile din ce in ce mai lente, pana cand totul se opreste...

    http://gem-d.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  5. Castiel20 iunie 2010 la 18:57

    interesant jocul asta ... Raspunsul ar fi : daca e asa frumoasa slabiciunea, continua jocul ca sa vezi unde poate duce! ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Alexandra20 iunie 2010 la 21:54

    @Mehleem: :D:D Mersi :)

    @Gem: Hmmm..mie slabiciune imi pare a fi...pentru ca astfel imi explic faptul ca indiferent de ceea ce imi propun cedez. Interesant modul in care simti tu acest joc :)

    @Black Angel: Da, este foarte frumoasa, dar destul de complicata. Este o varianta si aceasta :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim20 iunie 2010 la 23:11

    :(( de cate ori m-am simtit la fel :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Unknown20 iunie 2010 la 23:35

    Depinde cat de sick sunt persoanele in cauza, zic :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Payday loans21 iunie 2010 la 00:48

    Wow,nice, one of the best read posts so far.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragos FRD21 iunie 2010 la 06:28

    Cam multa ratiune intr-un domeniu destinat exclusiv sufletului...Ramâi la linistea interioara si continua jocul. Ce conteaza unde duce?

    Just an opinion....

    RăspundețiȘtergere
  11. Alexandra21 iunie 2010 la 09:51

    @Dragos FRD: Mersi pentru opinie :)Cel mai probabil,trebuie sa incerc sa ma gandesc mai putin la finalitate si doar sa urmez ceea ce simt :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Alexandra21 iunie 2010 la 10:14

    @Iulia: Cred ca amandoua depasesc limita normala :P :)) Oricum cel mai amuzant ramane faptul ca de multe ori nu recunos ce simt, dar ca sa vorbeasca se trezesc ca isi reproseaza tot felul de lucruri si gasesc un motiv cat de mic de a mai avea inca ceva de spus.

    @Unnousens: >:D< :D

    @Payday loans: Thank you :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Nice21 iunie 2010 la 17:18

    Mi se pare cel mai periculos joc posibil, unul pe care nu as vrea sa-l mai joc niciodata. :( Eu ii sfatuiesc pe toti sa se opreasca la timp, pentru ca e genul de joc care nu duce nicaieri...

    RăspundețiȘtergere
  14. Alexandra21 iunie 2010 la 17:34

    @Nice: Si mie mi se pare periculos, mi se pare ca oricat as vrea sa nu ma implic, tot se va intampla :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Cristi M22 iunie 2010 la 13:16

    Un joc periculos, care nu as vrea sa se termine nicodata. Unde duce? Unde vrem noi!

    RăspundețiȘtergere
  16. Alexandra22 iunie 2010 la 13:18

    @Cristi M: Imi place raspunsul acesta :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim22 iunie 2010 la 18:42

    Poate e o trebuinta si nu o slabiciune ;in jocul despre care spui , nu se stie niciodata..:-)

    RăspundețiȘtergere
  18. Alexandra22 iunie 2010 la 21:18

    @Crisuadi: Hmmm...o sa ma gandesc la asta :D

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)