Joc al anticiparii

E usor să ne gândim la situatii viitoare în care vom detine controlul. Zâmbim şi ne spunem că e doar un joc pe care îl vom incheia atunci când credem că am experimentat totul. Doar că totul întârzie să apară, pentru ca noi am pierdut controlul şi ne implicăm din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, înca ne credem stăpâni pe situatie, desi rolurile s-au inversat demult. Treptat jocul devine dublu pentru ca încă ne axăm pe un scop care a fost demult atins, iar noi uitam să ne îndreptăm spre mutarea care ar sfârşi jocul. Mai mult, adăugam noi reguli, care să-l facă mai palpitant. Oare mai realizăm că am devenit prizonieri în propriul joc, care dintr-un joc al anticipării s-a transformat într-un joc al plăcerii?

Zâmbete diferite...

Oglinzi paralele…Zâmbete diferite…Şi totusi, ambele îmi aparţin.

Un zâmbet jucăuş, care are la bază siguranţă, plăcere, convingerea că pentru mult timp va exista încă un element care să surprindă…E un zâmbet ce nu se ascunde, tocmai pentru că pot fi eu în orice moment.

Celălalt zâmbet e plin de dorinţă…E un zâmbet ce revine în fiecare moment în care îmi dau seama că mă intrigă, un zâmbet mereu provocat, dar care triumfă de fiecare dată când celalalt se lăsa descoperit într-un mod frumos şi intenţiile stiu să fie înţelese.

Imi place ce privesc în fiecare oglindă…Pentru un moment zâmbetele se întrepătrund şi rămâne doar întrebarea: care va domina ? Cum pot să-mi dau seama care zâmbet vreau să-l păstrez?

Este posibil să ne placă două persoane la fel de mult, în acelaşi timp? Dacă în ambele cazuri există acel “ceva” cum reuşim să alegem?

Cea mai simplă plăcere

“Să nu te străduieşti pentru a afla plăcerea, ci să-ţi afli plăcerea în straduinta însăşi.” (Andre Gide)

În drum spre serviciu, mi-ar fi plăcut să mă opresc într-un loc special şi să cumpăr puţină inspiraţie şi poate niste cuvinte mai jucăuşe. Dar nu am găsit acest loc special, ci doar mi-am dat seama că a fost o săptămană liniştită, în care întrebările şi gândurile par să se fi relaxat şi ele. Aşa că am ajuns la birou cu gandul la înviorarea ce urmează să o facem mai târziu. De câteva săptămâni farmecul zilei de joi este dat de jocul de baschet, care a devenit din ce în ce mai plăcut. Astfel am început să mă gândesc la lucruri care îmi plac, la plăcere şi m-am întrebat care este cea mai simplă plăcere pe care o am. Hmmm…cred că cea mai simplă plăcere pe care o am este să mă plimb, pentru că mă relaxează. Când nu am timp şi trec câteva zile fără să fi ieşit la o plimbare, să fi mers undeva, deja simt că ceva nu este in regulă.

Care este cea mai simplă plăcere pe care o aveţi?