Relaţii şi comparaţii

Cred ca cel mai adesea conversaţiile pe care le avem cu prietenii sunt despre relaţii, aşteptări, dorinţe, greşeli pe care trebuie să învaţăm să ni le asumăm, sau despre lucruri care ne deranjează dar nu stim cum să le spunem. Cum în ultima vreme sunt împotriva definirii lucrurilor, cu atât mai puţin a sentimentelor, m-am gândit cu ce aş putea compara o relaţie, mai ales una la care ţin.

Ei bine, v-aţi trezit într-o noapte şi aţi simtit nevoia de aer curat? Mie mi se mai întâmplă uneori şi îmi place să deschid fereastra şi să privesc în jur. Intr-una din aceste nopţi, privind la blocurile din faţă, vedeam cum la unele apartamente luminile se stingeau,iar la altele se aprindeau. Atunci m-am gândit că probabil asa este şi în inima noastră: un sentiment apare, altul dispare, le putem varia, dar nu le putem păstra pe toate în acelaşi timp.

Pornind de la lumini, mă gândesc că asa este şi o relaţie: ca o clădire în care păşim împreună. Nu are un numar definit de camere şi fiecare nouă cameră are farmecul ei. Tot ce ştim în momentul în care păşim este ca în primele camere locuiesc: Sinceritatea, Comunicarea, Respectul, Dăruirea, Înţelegerea. De fiecare dată cand ne rătăcim într-una din celălalte camere sau ne simtim sufocaţi de atmosfera de acolo ar trebui să ne întoarcem în primele camere pentru a reveni la sentimente mai bune. Apoi, mai sunt camere care sunt o combinaţie a primelor şi este atât de frumos să le descoperim pentru că sunt trăiri ce în timp ne formează ca şi persoane.

Nu trebuie să facem ceva pentru că ne aşteptam ca şi cealaltă persoană să facă la fel, ci trebuie să facem pentru că aşa simţim. Nu trebuie să comparăm cu experienţe anterioare, trebuie doar să ne concentrăm pe ceea ce este în prezent. Nu trebuie să ne purtam ca şi când am avea 2 ani şi ni se cuvine totul, ci trebuie să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem. Chiar dacă nu putem parcurge toate camerele deodată, sau chiar dacă uneori simţim că vrem să părăsim clădirea, cred că aproape orice îşi găseşte rezolvarea dacă ştim să găsim echilibrul între sinceritate,comunicare, respect,dăruire si înţelegere. Poate că în felul acesta ajungem să aprindem luminile împreună şi să ne bucurăm de ceea ce descoperim. Poate că în felul acesta învăţam să evităm multe nimicuri care ar duce doar la nişte camere aparent frumoase, dar lipsite de acel ceva care să ne facă să vrem să descoperim totul.

Voi cu ce aţi compara o relaţie?

Love will come through

Din străini devenim prieteni, din prieteni devenim străini. E un cerc, rolurile se pot inversa oricând. Depinde doar de noi, de ceea ce vrem, de ceea ce căutam. Cred că dacă lăsam loc pentru comunicare şi sinceritate, ne păstram mult timp poziţia initială. Aşa nu apar întrebări: "cum", "de ce s-a terminat", "de ce nu am văzut" sau "de ce nu mi-ai spus din timp". Privesc simplu lucrurile: comunicarea echivalează cu cât mai puţine întrebări. Comunic tocmai pentru că ţin la acea prietenie sau comunic tocmai pentru a cunoaste şi a deveni prieteni. Comunic pentru că vreau să transmit ceva, chiar şi lucruri mai puţin plăcute, iar cu timpul devine ceva firesc să pot spune orice.. Comunic pentru că este felul prin care pot să mă implic.