Ipotetic, ne dorim foarte mult un lucru. Iniţial nu ştim dacă este posibil, dacă ne facem speranţe în zadar sau dacă situaţia va fi în favoarea noastră. Azi parcă totul merge foarte bine şi credem că vom reuşi ceea ce ne dorim, mâine lucrurile încep să nu mai fie prea roz şi atunci începem să ne gândim: hmmm…oare ce ar fi mai bine să fac? Poate că nu este posibil si dezamăgirea îmi readuce o senzaţie pe care mai demult mi-am propus să o ocolesc. Apoi, pentru încă o perioadă, lucrurile îşi revin şi iar avem senzaţia că vom obţine ceea ce ne-am propus.
Ce este indicat să facem în astfel de situaţii? În zilele favorabile, accelerăm mersul firesc al lucrurilor în speranţa că vom obţine mai mult? În zilele pesimiste, renunţăm…până data viitoare? Sau ne impunem un termen limită până la care încercăm să facem lucrurile aşa cum ne dorim? Iar când ajungem la termenul limită reanalizăm situaţia şi atunci decidem dacă e mai bine să ne reorientăm?
Voi cât de multă răbdare aveţi pentru a obtine lucrurile pe care vi le doriţi? Cum reuşim să ne temperăm pentru a avea mai multă răbdare?
depinde ce lucru, foarte multa sau deloc. :p
RăspundețiȘtergere@Ilana: Neaparat trebuie sa ma inveti cum sa am mai multa rabdare pentru unele lucruri :*
RăspundețiȘtergereRabdare am multa, dar de multe ori iti dai seama ca e inutil sa astepti ceea ce nu o sa vina.Deci nu e nevoie sa ma temperez cand stiu ca rabdarea...oricat de multa as avea; nu imi aduce lucrul dorit.
RăspundețiȘtergereIncerc sa imi doresc cat mai putine(si fara importanta)lucruri ; si daca se poate chiar sa nu imi doresc nimic(in ultimul timp chiar mi se intampla)
Si nu exista un termen limita pe care ni-l punem noi, ci viata,si situatiile. Si avand in vedere ca deja viata face ce vrea cu mine, ar fi doar o problema in plus daca mi-as pune eu un termen limita
depinde dacă e vorba de chestii materiale sau "spirituale". Pt primele, accelerez; pentru celelalte...foarte multă răbdare:)
RăspundețiȘtergerePaaaaaai....de multe ori am renuntat la termenele mele limita. Daca se intâmpla sa astept un raspuns si acesta sa nu vina, prelungeam termenul in mod ultimativ, dar dupa aia il mai prelungeam o data. Uneori venea un raspuns, alteori venea o solutie la care eu nu ma asteptam. Dar chiar daca raspunsul venea dupa termenul-limita, bineinteles ca-l acceptam.
RăspundețiȘtergereMa temperam cam impotriva vointei mele. Incercam sa am rabdare, dar de fapt fierbeam in suc prorpiu. Daca fiertul in suc propriu se numeste "rabdare", inseamna ca am dat dovada de foarte multa rabdare la viata mea....
Ca de obicei când e vorba de chestiuni sufletesti, nu exista sabloane. Parerea mea.
@Black Angel: Hmmm..nu stiu, cred ca uneori e bine sa incercam sa avem rabdare, pentru ca devenim mai rationali si ajungem sa vedem altfel lucrurile :)
RăspundețiȘtergere@Camelia: Interesanta metoda ta :P O sa incerc si eu :)
RăspundețiȘtergere@Dragos: Adica daca nu exista sabloane, este indicat sa facem doar ceea ce simtim, nu?
RăspundețiȘtergereDa, e cel mai stresant cand fierbem in sucul propriu asteptand ceva ce nu avem siguranta ca o sa se intample :(
Rationali? din cate am inteles eu (in postari si comentarii precedente) rationalitatea nu exista cand e vorba de sentimente si trairi; ba din contra. Din punctul asta de vedere nu exista "rationalitate"
RăspundețiȘtergereRabdare am si de vanzare, dar prefer sa nu o mai folosesc in chestii "sentimentale", e doar o pierdere de timp, energie (o numesc fabrica de deluzii) :))
Rational? sunt si rational, de asta am decis sa nu mai incerc, asta e ratiune... cand socotesti posibilitatile, si iei decizia care ti se pare cea mai buna.
Irational este cand zici "sa mai incerc odata, poate acum merge(chiar daca stii ca nu o sa mearga). Riscul este irational.
Iar eu sunt destul de rational incat sa nu mai risc :D
@Black Angel: Cred ca ai dreptate, riscul este irational :)Pana laa urma exista si situatii in care rationalul si irationualul se anuleaza si nu mai stim exact in ce situatie ne gasim :D
RăspundețiȘtergere@ Alexandra, din proprie experienta ma constatat ca orice pas calculat a fost gresit. Atunci când am procedat conform simturilor parca a fost mai bine.
RăspundețiȘtergereDa, chiar ca e stresant :-)
@Dragos se vede ca nu stii sa calculezi bine =))
RăspundețiȘtergeresi eu de multe ori calculez in baza simturilor. De multe ori simt doar chestiile negative. deci eu calculez chestiile pozitive(care sunt doar 10%) Dar cand simt ca ceva nu e asa cum credeam,urmaresc simturile :)) in schimb te asigur ca nimic din ce am calculat, nu am regretat
simtul ma ajuta sa evit chestiile negative. imi pare rau doar ca nu mereu ascult simturile, si ma bag in chesti care simt ca nu-s bune.... cum ar fi sa ma indragostesc :))) Mereu am zis sa nu mai fac asta, dar de curiozitate am facut-o.. chiar daca simteam si stiam ca e doar o iluzie :(((
Eu clar nu sunt priceputa la calcule. I must be an idiot:)) De fiecare data cand am luat decizii, orice tip de decizii, bazandu-ma pe ratiune, am cam dat-o in bara, nu la modul grosolan ;), dar de fiecare data cand mi-am "ascultat" intuitia am obtinut cele mai bune rezultate.
RăspundețiȘtergereRabdare am avut mai mereu, iar termen limita mi-am fixat o singura data, insa s-a intamplat ceva inainte de acesta, deci a fost inutil...Uneori lucrurile se rezolva de la sine, altele au nevoie de mana noastra. Acestea din urma ar trebui rezolvate tinand cont de ce se simte, cel putin in cazul meu. :)
@Roxana: Si eu am obtinut cele mai bune rezultate cand m-am bazat pe inuitie. Chiar daca uneori am fost putin impulsiva, pana la urma intuitia avea dreptate :)
RăspundețiȘtergere@Black Angel: In mod sigur nu ai cum sa te indragostesti din curiozitate si cel mai mult in acest caz, totul se bazeaza doar pe simtire.
RăspundețiȘtergereTreaba asta cu renunţatul până data viitoare... Mă gândesc eu... de ce oare se revine asupra deciziei...
RăspundețiȘtergere@Iulia: Buna intrebare:) Hmmm..nu stiu: poate pentru ca ne dorim prea mult acel lucru sau poate pentru ca a devenit mai mult decat vrem sa afirmam si nu mai stim/putem sa renuntam.
RăspundețiȘtergerein ultimii 8 ani nu am vrut sa ma mai indragostesc, si am reusit.( autoconvingere, nu am mai vorbit cu fete, am stat cat mai departe, etc.)
RăspundețiȘtergereda ... de curiozitate :
de curiozitate mi-am facut blog,din curiozitate am intrat pe anumite bloguri, de curiozitate am inceput sa vorbesc cu anumite persoane... si iata ca din cauza curiozitatii m-am si indragostit . Deci doar curiozitatea a fost de vina.Curiozitatea a fost cauza acestor sentimente !
dar pana la urma....tot eu is vinovat ca doar curiozitatea imi apartinea :)))
@Black Angel: Hmmm...am inteles, curiozitatea te-a atras, dar nu are cum sa fie ea responsabila pentru ce ai simtit apoi :D
RăspundețiȘtergere:D curiozitatea a omorat pisica, tot curiozitatea ma adus pana aici ;)
RăspundețiȘtergeredar cum ziceam. eu is de vina... pt ca-s curios. Iar ca pedeapsa , tre sa sufar!
Cand vreau sa ma temperez, incerc sa imi gasesc ceva de facut care sa imi atraga atentia. Dar in general am destul de multa rabdare. Foarte rar ma impacientez.
RăspundețiȘtergere@Cony: Cred ca e o solutie buna :) Neaparat o sa o incerc si eu, pentru ca nu stau prea bine la acest capitol :D
RăspundețiȘtergere