Aproape întotdeauna vrem ca jocul să se desfaşoare după regulile nostre. Ca să fim convinşi să luam parte trebuie să ne simţim apreciaţi, respectaţi şi de multe ori la primul pas care nu corespunde cu modul nostru de a fi, izbucnim. Devenim mai pretentioşi, mai atenti şi încercăm să continuăm jocul după placul nostru.
O parte domină, alta este dispusă să-i facă oricum pe plac. Dar ce s-a întâmplat cu maleabilitatea? Poate că abia când ne place de cineva cu adevărat uităm de interesele proprii, putem fi temperaţi şi abia atunci jocul devine provocator, incitant, nu mai exista pretenţii şi nimeni nu mai domnină...
Poate exista un joc în care părţile doar să se completeze, fără ca unul să simtă nevoia să fie el cel care dă tonul mişcărilor? Poate exista un joc tacit, maleabil în care să fim dispuşi să ne însuşim lucruri noi şi în care dorinţa de afirmare să fie egală? Putem găsi pasiuni comune pentru ca jocul să-şi menţină plăcerea?
nope, fiecare dintre noi va încerca mereu să fie cel care impune regulile, care se asigură de corectitudinea jocului; rareori putem să "go with the flow"...
RăspundețiȘtergerepoate e mai bine aşa...măcar e incitant să vezi cine reuşeşte să se impună:-??
@Camelia: Da, este destul de incitatnt dar ma intreb daca uneori nu ar fi bine ca macar sa lasam rolurile sa se inverseze si sa vedem ce turnura ia jocul atunci :D
RăspundețiȘtergereE frumos sa intalnesti acea persoana ale carei reguli sa fii dispus sa le urmezi... Rolurile oricum se inverseaza, asa cred...
RăspundețiȘtergerepăi, cred totuşi că fiecare facem regulile pe rând; doar că încercăm să le impunem în acelaşi timp:P
RăspundețiȘtergere@Camelia: Probabil ca asa se intampla de cele mai multe ori :)
RăspundețiȘtergere@Roxana: Da, asa este :) Sa urmam cu placere regulile acelei persoane sau sa stabilim impreuna unele noi :)
RăspundețiȘtergereMda, pai in orice domeniu vrem mereu sa fim si arbitri, si jucatori si observatori cu scopul de a-l face pe "adversar" sa nu câstige, sa nu termine egal si nici sa nu poata iesi din joc. Personal as prefera intr-o relatie completarea in urmarirea proiectelor comune. Nu intotdeauna se poate, pentru ca nevoile din momentul relatiei de inceput e posibil sa nu mai fie aceleasi dupa o perioada de timp.
RăspundețiȘtergereE adevarat, pentru intretinerea unei relatii de lunga durata cel putin unul din "jucatori" trebuie sa dea dovada de maleabilitate si chiar toleranta. Sau poate chiar ambii, in functie de circumstante si de regula (teoretic tacita) "atunci te-am inteles eu pe tine, acum intelege-ma si tu pe mine". Atâta timp cât e vorba de intelegere si nu de santaj.
Oricum, destul de dificil, chiar si in cazul in care esti si jucator si arbitru.
@Dragos: Cred ca ai dreptate si cel mai bine este sa facem apel la intelegere. Cred ca astfel suntem dispusi sa vedem si ceea ce nu corespunde intotdeauna cu planurile/preferintele noastre :D
RăspundețiȘtergere