Zilele acestea doar vântul de toamnă se încăpăţâna să se facă simţit. Noi învăţam să ne purtăm zâmbetul cu căldură. Din când în când, invidia era şi ea de faţă şi prezenta felicitări. Ar fi vrut să ne spună, “bravo, voi credeţi că aţi depăşit orice obstacol”. Noi o priveam cu ironie, gândindu-ne că limitele pot fi prea uşor depăşite în orice moment. Trecem de la o extremă la alta, de la o stare la alta…dar ce nu înţelegea invidia era că lucrurile pe care le-am învăţat pană atunci rămân. Ele sunt cele care ne învaţă să nu uităm ceea ce vrem şi să încercăm să fim exact ceea ce ne propunem. Poate că invidia face uneori pact cu nesiguranţa şi rutina, dar ambiţia va rămâne întotdeauna o parte a noastră şi de noi depinde să nu ne lăsăm prinşi. Ambiţie ce nu analizează, ambiţie ce nu ezită, ci doar ştie să ne ajute pentru ca zâmbetul câştigat să persiste.
Cât de ambiţiosi sunteţi? Care sunt ambiţiile voastre în acest moment? Care credeţi că este diferenţa dintre ambiţie şi încăpăţânare?
Sunt foarte ambitioasa si de obicei obtin cam tot ce imi propun. Momentan vreau sa imi schimb jobul si stiu ca am sa gasesc ceva mai bun.
RăspundețiȘtergereIncaptanarea de obicei inseamna sa crezi foarte tare in ceva si sa nu te lasi convins sub nicio forma ca nu ai dreptate. Chiar daca mai tarziu ai putea realiza ca nu ai gandit corect, incaptanrea te-a determinat sa refuzi alte optiuni.
@Cony: Multa bafta in gasirea noului job; sper sa fie asa cum iti doresti :)
RăspundețiȘtergereDa, cred ca ai dreptate :) Ne incapatanam si vedem doar ceea ce vrem :D
nu e diferenta intre ambitie si incapatanare :))
RăspundețiȘtergerenu-s ambitios,poate asta e singura invidie pe care o am :)) intotdeauna exista o alta posibilitate,in alta directie. deci e inutil sa fiu ambitios(incapatanat) si sa vreau ceva ce nu imi poate apartine,sau ceva ce nu pot face.
E adevarat ca cei ambitiosi au mult mai multe sanse de reusita in ce isi propun, dar e si adevarat ca daca nu ar fi cei ne-ambitiosi.... le-ar fi mult mai greu (ar fi o lupta continua :)) )
prefer sa fiu cel care cedeaza!
@Black Angel: Hmmm..cred ca va aparea si ceva care sa te faca sa faci orice pentru a fi cum iti doresti. Atunci, probabil ca te vei intalni cu ambitia :D
RăspundețiȘtergerestiu ca va aparea acel ceva... la fel cum stiu ca deja a aparut acel ceva. dar dupa cum vezi nu am avut ambitia. chiar daca va veni ceva-ul ala.... nu o sa imi fie diferenta. eu nu-s un luptator, nu am hambitii... si nu prea ma inteleg bine cu persoanele incapatanate (cum ar fi sora mea:)) ). Deci eu nu o sa fiu ceea ce urasc :)))(incapatanat-ambitios)
RăspundețiȘtergerestiu alti ambitiosi.... care au calcat pe cadavre pt a ajunge acolo unde au vrut.. nu e cazul meu.
mici ambitii am si eu, chestii care stiu ca le pot face, stiu sa le fac,stiu ca nu e nevoie de "ambitie" pentru a le face.... ci e doar de o decizie; doar ca nu e momentul; acum imi e lene :)))
@Black Angel: Uneori sa fim ambitiosi, fara sa calcam pe nimeni pe coada, sa urmam ceea ce ne dorim atat de mult ne poate face sa descoperim niste lucruri foarte frumoase si le descoperim pentru noi. Oamenii care sunt ambitiosi, dar cu bun simt, nu sunt demni de ura noastra, ci de admiratie. :D
RăspundețiȘtergere"Invidia face uneori pact cu nesiguranţa" - asta e o sintagma care ar trebui sa faca parte din dictionarul de proverbe.
RăspundețiȘtergereNu prea sunt ambitios, pentru ca sunt comod. Dar lucrez la schimbarea situatiei.
Comoditatea e intr-o parte a axei, incapatânarea e la cealalta parte. Tot ce e intre, e ambitie. Mai viguroasa sau dimpotriva...
Ai avut un articol mai de demult in legatura cu iubirea si obsesia. Asa cum obsesia e o iubire dusa la extrem, incapatânarea e o ambitie extrema. De-o fi bine, de-o fi rau....nu se poate da un raspuns clar. In functie de context.
@Dragos: Multumesc :) Ar fi frumos sa apara si sa nu uitam ca daca ne lasam convinsi de ceva negativ, cum ar fi invidia, aceasta o sa atraga si alte lucruri care nu ne sunt pe plac si de aici toata petrecerea negativa care se da in interiorul nostru. :) La fel cu poate daca lasam o ambitie pozitiva sa se strecoare, aceasta va atrage si alte alte trairi frumoase.
RăspundețiȘtergere:) Foarte interesanta si inteligenta comparatia: "Asa cum obsesia e o iubire dusa la extrem, incapatânarea e o ambitie extrema". Vreau sa cred ca daca ajungem la incapatanare si obsesie, solutia pe care o gasim functioneaza pentru amandoua.
Mare diferență între ambiție și încăpățânare.
RăspundețiȘtergereÎncăpățânarea mi se pare o copilărie, în timp ce ambiția pare a fi ceva constructiv (dar depinde de la caz la caz). Eu, personal, cam reușesc tot ce-mi propun. Nici n-ar putea fi altfel ;)) Cred că am un amestec de ambiție și mândrie (EU-l meu își cam face de cap). :)
@Roxana: Imi place de EUL tau :) Cred ca indiferent cat de multe am realizat, mereu trebuie sa pastram cel putin o astfel de ambitie constructiva :)
RăspundețiȘtergere@Alexandra: Mie nu-mi prea place de el pentru că ocazional exagerează :P În rest e foarte ok. O ambiție constructivă ne ajută mereu, dar dacă pe parcurs se transformă în ambiție prostească...mai bine nu.
RăspundețiȘtergere@ Alexandra, multumesc si eu :-)
RăspundețiȘtergereInteleg ce vrei sa spui, dar as avea o completare: ambitia nu e decât un instrument (ca sa zic asa) pe care-l utilizezi in indeplinirea obiectivului propus. Ambitia n-are cum sa fie negativa sau pozitiva - doar obiectivele pot fi negative sau pozitive :-) . Iar invidia e mai degraba o lipsa de ambitie constientizata. Realizezi ca o persoana e mai mult decât tine, ai vrea sa fii si tu la fel, iar de s-ar putea face chestia asta pocnind din degete ar fi minunat.
@Roxana: De acord cu tine :) Uneori par simple ambitiile si usor de atins, dar se mai intampla sa ne si pacaleasca :D
RăspundețiȘtergere@Dragos: Ai dreptate, ambitie e doar un instrument :)
RăspundețiȘtergereDa, ce-ar mai fi daca am pocni din degete si am avea tot ce ne-am dori? Cred ca ne-am pierde, ar fi mai rau decat atunci cand credem ca nu avem nicio ambitie, pentru ca fie ca se manifesta sub forma de invidie, intotdeauna exista o ambitie cat de mica .
@ Alexandra, am citit undeva ca, in fata mortii pe care o constientizezi ca foarte apropiata si iminenta, in principiu esti linistit; prea multe nu mai ai de facut. Abia daca se intrevede posibilitatea unei salvari devii agitat. Cam asa e si cu ambitia, cred eu. Daca exista un obiectiv clar si tangibil, probabil ca vei gasi suficienta ambitie sa-l indeplinesti. Daca nu...nu. Nu? :-)
RăspundețiȘtergere@Dragos: Da, ceva gen: pe ultima suta de metri de dam seama ca se poate mai mult de atat :) Foarte buna si coresta explicatia :)
RăspundețiȘtergereCred ca ambitia trebuie sa preia masca perseverentei si sa fie imbinata cu autocunoasterea si cunoasterea deopotriva.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa-ti cunosti limitele, sa intuiesti sau sa cunosti rezultatele obiectivelor tale, iar apoi sa perseverezi pentru a le obtine...
@Roxana: Foarte frumos spus :) Sper ca in timp sa invatam sa facem mereu acest lucru :)
RăspundețiȘtergerenu ma provoca! :))
RăspundețiȘtergerecred ca e foarte sanatos sa fi ambitios! si da chiar incapatanat! sa ai planuri, teluri pe care vrei sa le atingi!
RăspundețiȘtergere@Realbadpisy: Atat timp cat ne trasam si niste limite care sa nu-i afecteze pe cei din jur, sunt de acord cu tine :)
RăspundețiȘtergere