12 oct. 2010

Conştiinţă...

Hmmm…până la urmă ce este conştiinţa? Să fie oare rodul temperamentului, al caracterului sau doar un punct de vedere în faţa problemelor? Sau poate este rodul educaţiei, al tradiţiei sau al influenţei unei persoane?

Poate că astăzi conştiinţa spune cutare lucru. Peste o lună, va spune altceva. Poate că nu trebuie să generalizăm, poate ca trebuie doar să o considerăm un prieten bun ce se consultă cu intuiţia înainte de a ne transmite un gând, care mai târziu ajunge să nu ne mai dea pace. E ca şi cum uneori ar vrea să ne apostrofeze: “ţi-am spus eu”, noi vom zâmbi şi ne vom spune că dată viitoare vom avea mai multă încredere şi vom face mai des apel la conştiinţa. În fond, aceasta se dezvoltă şi învaţă în acelaşi timp cu noi.

14 comentarii:

  1. "Poate că astăzi conştiinţa spune cutare lucru. Peste o lună, va spune altceva. "
    nu. daca e legat acelasi subiect.... nu va spune altceva. iar daca ai impresia ca spune altceva.... inseamna ca nu e constiinta. In cazul ala constiinta e plecata in vacanta
    Oricat as vrea sa il iau pe unu la palme... cand ajung acolo, constiinta ma opreste... de fiecare data :))). Pentru ca cand unu nu judeca si e nervos, atunci nu ii mai vorbeste constiinta,ci nervii
    Constiinta nu se schimba niciodata, ci omul...care se lipseste de constiinta.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Black Angel: Interesanta perceptie :) Totusi, daca constiinta nu se schimba niciodata, acest lucru nu presupune o limitare a ei? Ce se intampla cu lucrurile pe care le acumulam in timp? Oare acestea nu ne influenteaza in niciun fel si automat si constiinta? :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Definitia de dictionar e "sentimentul pe care fiinta umana o are despre propria existenta". Conform acestei definitii, cred ca nasterea constiintei s-a petrecut atunci când Adam si Eva au gustat din pomul cunoasterii.

    Si da, constiinta e o rezultanta a diferitelor influente din mediu (trecem peste povestile cu experiente din alte vieti, e cam mult de dezbatut). Este prin urmare logic sa se schimbe impreuna cu mediul, desi exista si posibilitatea declansarii unui mic razboi impotriva subconstientului. Subconstientul e o suma de sub-programe care s-au implementat in timp, pe lânga cele cu care ne-am nascut. In cazul unui "conflict" intre niste sub-programe care merg brici si o constiinta maleabila si in vesnica formare...cine crezi tu ca va câstiga?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dragos: Interesant conflictul dintre subconstient si constiinta. Tind sa cred ca de multe ori subconstientul nu renunta pana cand nu reuseste sa induca anumite rationamente constiintei :D Intr-adevar constiinta pare de multe ori stapana pe situatiei, dar uneori subconstientul muta, constiinta devenind doar pion :D

    RăspundețiȘtergere
  5. scuze.... Aici constiinta este vazuta in alt sens.
    Pai in cazul asta, experienta invata ca daca vrei ceva, esti dispus sa faci orice(cand nu ai alte posibilitati) inclus sa faci rau altor oameni. oare unde ajungem?
    oricum e normal ca constiinta este intotdeauna pe locul doi... deci nu e problema.

    "Intr-adevar constiinta pare de multe ori stapana pe situatiei, dar uneori subconstientul muta, constiinta devenind doar pion"
    asta se intampla pentru ca constiinta e plecata in vacanta ;) :))

    ceva in subconstient imi zice sa nu renunt, sa insist, sa fac tot ce e posibil,"sa merg pana in panzele albe" pentru ea...... si totusi nu o fac! pentru ca constiinta imi zice ca e inutil.
    oare de ce? :)))
    cred ca am sa imi trimit si euj constiinta in vacanta :))). Undeva in Wonderland... printre pinguini

    RăspundețiȘtergere
  6. @Black Angel: "ceva in subconstient imi zice sa nu renunt, sa insist, sa fac tot ce e posibil,"sa merg pana in panzele albe" pentru ea...... si totusi nu o fac! pentru ca constiinta imi zice ca e inutil. " Probabil pentru ca de multe ori intuitia vine in ajutorul constiintei. Alta explicatie nu stiu :D

    Vacanta placuta in Wonderland :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca e simplu , n-as vrea sa fiu prea scolastic , dar constiinta este acumularea experientelor vietii ! tot ceea ce traiesti se inmagazineaza , daca faci ceva rau o patesti , mintea inregistreaza si-ti rezulta notiunile de bine sau rau , maral sau imoral ,just - injust etc. Constiinta nu este un dat , cum nu este dat nici caracterul , le capeti . traind , citind , educandu-te(citind), experimentand te formezi ! !
    Constiinta este infernul ! (nu am spus-o eu)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Crisuadi: "Constiinta este infernul", mi se pare cea mai potrivita definitie :) Si daca nu este chiar infernul, in mod sigur este partea mereu activa, ce nu ne lasa sa ne plictisim si asa cum spui, este intr-o formare continua :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @crisuadi
    "Constiinta este infernul ! (nu am spus-o eu) " nu ai spus-o tu... dar ai spus-o bine. ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Alexandra
    "Alta explicatie nu stiu"
    daca as lua la rand postarile tale... as gasi cel putin 5 explicatii :D adica tu mi le-ai da ;)
    dar constiinta imi zice sa pun o piatra peste aceste explicatii...

    RăspundețiȘtergere
  12. @Black Angel: Pai...atunci cred ca cel mai bine este sa te bazezi pe constiinta ta. :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Daca constiinta este infernul, cei care n-o au isi traiesc viata in paradis? Ferice de ei!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Nice: Ar fi bine, dar cred ca ei doar afirma ca nu au, dar constiinta stie sa se faca simtita in felul sau :)

    RăspundețiȘtergere