4 iul. 2010

Străini împreună

Ne dorim relaţii în care să existe echilibru, în care să existe siguranţa, în care să găsim linişte, în care să ne simţim în largul nostru. În astfel de relaţii avem încredere să fim noi, ne lăsăm purtaţi de sentimente şi rareori luăm în calcul riscul de a fi dezamăgiţi.

Dar cum rămâne cu relaţiile în care nu suntem pe aceeasi lungime de undă, în care diferenţa dintre gradele de implicare este din ce în ce mai evidentă? O parte mizează totul, este in stare de orice pentru a avea certitudinea acelei relaţii. Cealaltă parte admiră dăruirea şi sârguinţa celuilalt, dar s-ar putea lipsi oricând de ele. Ce echilibru se poate stabili în acest tip de relaţie? Siguranţă nu cred că poate exista, ci mai mult teama că de fiecare dată când celălalt este mai absent ca de obicei, relaţia se va încheia. Dezamăgire…chiar dacă apare şi ea ca să completeze conştientizarea faptului că acea relaţie nu este ce ne dorim, suntem dispuşi să trecem şi peste ea. Mai mult de atat, partea care pare mereu îndrăgostită şi dispusă să facă orice pentru acea relaţie, îşi cere iertare de fiecare dată, chiar şi atunci când nu greşeşte. Caută soluţii, face promisiuni, relaţia se transformă într-un cerc vicios din care nu reuseşte să mai iasă. Partea cealaltă devine din ce în ce mai absentă şi treptat relaţia se transformă în ceva de genul..străini împreună.

Relaţia continuă, sunt păstrate aparenţele, dar tensiunea şi distanţa nu mai pot fi negate. Totuşi, partea mai implicată, încă este dispusă facă orice compromis pentru relaţie. Târziu afirmă că se amăgeşte, dar nu ştie cum să renunţe. Care poate să fie elementul care să declanşeze finalul unei relaţii de acest gen? Cât de mult putem accepta să fim străini împreună?

23 de comentarii:

  1. Măi, se mai întâmplă uneori să fie vorba de dedicare din partea ambelor părţi, dar, să nu fie acea compatibilitate sclipicioasă...

    RăspundețiȘtergere
  2. "Cealaltă parte admiră dăruirea şi sârguinţa celuilalt, dar s-ar putea lipsi oricând de ele"..
    asta mi se pare adevarata problema!si cred ca si frica mea tot asta e :D.
    si eu admir ..munca ce o face cineva pentru a construi un ceas mecanic.... si totusi, eu il vad ca pe un ceas, si oricand ma pot lipsi de el(pentru ca e doar un obiect)
    Problema e cand sentimentele devin obiecte!
    sper sa nu ajung acolo !

    RăspundețiȘtergere
  3. @Iulia: Da, acestea totusi sunt cazuri fericite, in care cred ca este posibil sa existe echilibru. Dar cum ramane cu cele in care o parte "duce" totul?

    @Black Angel: Nimeni nu vrea sa ajunga acolo, dar se mai intampla. Daca sentimentele au devenit obiecte ce facem? Le purtam in continuare cu noi pentru ca nu avem puterea/determinarea sa renuntam la relatie?

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiu sigur...
    Dar mi sa intamplat sa ma joc cu un peste de sticla(aia vechi cu multe culori...) ce avea coada ciobita. Soramea tragea de cap.. si eu de coada! si m-am taiat in palma cu acel pestisor!
    dupa 20 de ani inca mai am semnele acelei taituri!(doua)
    divagari.... vreau sa zic, daca cel ce s-a jucat cu acel obiect de sticla, nu il scapa jos si nu il spargea.... eu nu ma mai taiam !
    deci ... eu vad sentimentele ca pe acel obiect de sticla!
    daca o persoana se joaca cu o inima de sticla si o ciobeste... acea inima nu mai poate fi folosita de nimeni: oricine incearca sa se apropie de inima ciobita, o sa se taie! (si ma gandesc ca se taie si cine nu merita asta)
    Poate exista si o persoana care stie sa slefuiasca inima ciobita.... dar unde e???
    oare ce e de facut?

    sigur, e posibil ca inima sa nu fie de sticla, ci de metal, si rezista la multe cazaturi dar cred ca in inima de metal.... e dificil de patruns

    stiu ca scriu mult si prost... dar mi-am copt creierii azi la plaja... si nu stiu ce scriu :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Black Angel: Hmmm...cred ca te-am inteles :) De multe ori ne implicam doar aparent,deoarece, asa cum spui, inima noastra este "ciobita" si mai poate fi folosita doar de catre o persoana care da dovada de multa rabdare pentru a invata sa o slefuiasca. Interesant mod de a privi lucrurile...:D

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca la nesfarsit! Teama de un nou inceput, de singuratate, de a te recunoaste invins, de a-ti vedea copiii fara celalalt parinte, de a ramane (eventual) fara sprijin material, sunt motive mai mult decat suficiente pentru a ramane intr-o relatie care nu-ti aduce nicio satisfactie sufleteasca. Cel care tolereaza, cel care e dispus la infinite si inimaginabile compromisuri, cel care rabda totul si isi cere iertare chiar daca nu a gresit cu nimic(ba dimportiva)e incapabil sa spuna nu si sa plece din cuplu. De cele mai multe ori, obiectul adoratiei sale, satul pana la refuz de atata lipsa de personalitate si demnitate, plictisit de moarte de a avea in preajma sa o persoana care nu face altceva decat sa se umileasca, decide sa puna capat relatiei si il alunga din viata sa fara nici cel mai mic regret.

    RăspundețiȘtergere
  7. Black Angel
    Sa mai mergi la plaja!:) Se pare ca te intorci cu o inspiratie de zile mari de acolo, cu idei extrem de interesante. Bun asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Summer: Totusi, de ce acesta decide atat de tarziu? Cum de unele persoane pot accepta atata umilinta? Da, probabil ca ei sunt constienti ca la un moment dat vor renunta...Dar de ce nu se gandesc si la celalalt? De ce nu se gandesc ca nu este corect sa se poarte asa? De ce uita ca o relatie presupune in primul rand reciprocitate?

    RăspundețiȘtergere
  9. .... nu ma refeream chiar la asta... dar tu ai vazut partea ascunsa ;)
    daca unu se implica doar aparent... nu e neaaparat pentru ca e ciobit, ci poate chiar pentru ca nu il intereseaza!
    in tot discursul de mai sus ma refer la primele deluzii....!
    daca la inceput ai parte de deluzii... si chestii de genul.... (mai mult ca sigur) nici tu nu o sa te mai implici in urmatoarea relatie!
    dupa zicala "odata bea capra otet"
    A doua oara stai cu frica ... sa nu fii din nou "jucata"!, si de asta te implici doar aparent!

    RăspundețiȘtergere
  10. Summer nu stiu daca sunt idei bune sau inspiratie de zile mari...
    cred ca e doar un calcul ce-l fac de fiecare data cand privesc la ceilalti din jur :( (problema e ca nu imi face bine)

    RăspundețiȘtergere
  11. @Black Angel: Amm inteles :) Ceva de genul: "daca ne-am ars cu ciorba fiarta, suflam si in iaurt". :D Totusi cred ca la un moment dat, ar trebui sa avem incredere din nou..cine stie, poate vom avea o surpriza frumoasa si vom gasi motive sa ne implicam. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Tensiuniile au rolul lor ;)
    O iubire se vede mai ales in puterea de a ierta :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Dureroase probleme mai dezbati tu aici...Dar de ce crezi ca o asemenea relatie trebuie musai sa aiba un final? Eu cred ca partea mai putin implicata ar putea sa redescopere echilibrul si dorinta de armonie in relatia pe care o are. Desi am prieteni care au urmat (sau sunt pe cale sa urmeze) sfatul "schimba ceva" (cu sensul: desparte-te!), eu cred ca aceasta schimbare poate proveni si din interior, nu doar din exterior.

    Asa cum ar putea exista un element pentru declansarea finalului, cred si sper ca ar putea exista un element si pentru repararea relatiei. La urma urmei, ce nu te omoara te intareste si cred ca, cu putina bunavointa si intelegere, vei câstiga mai mult decât un partener de viata: vei câstiga un prieten.

    RăspundețiȘtergere
  14. Are dreptate un nou sens, cand nu mai esti in stare sa ierti o persoana, stii sigur ca dragostea ta pentru ea a murit(sau orice farama de interes nutrita pana atunci).

    RăspundețiȘtergere
  15. @Dragos: Interesant felul in care privesti lucrurile. M-am gandit la un final pentru ca in cazurile pe care le cunosc, asta am vazut ca se doreste, pentru ca partea mai putin implicata da dovada de indiferenta si la un moment dat, relatia devine dureroasa.

    Imi place ideea ca ar putea sa existe un element care sa restabileasca un curs frumos pentru relatie . Acum cred ca mai depinde si de rabdarea partilor implicate si de modul in care stiu sa spuna intr-un mod cat mai putin dureros ca unele lucruri trebuie reparate.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Nice: Sunt de acord cu tine :) Iertarea este inca una dintre acele camere pe care le strabatem cand suntem indragostiti si se afla la temelia relatiei :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Parerea mea este ca ai pus un deget pe o rana veche si adanca...in ideea ca ai facut o radiografiei a relatiei mature cea in care cei 2 sunt casatoriti si de multe ori ceea ce i leaga sunt doar verighetele si copiii a caror viata nu o pot traumatiza cu un divortz si se accepta..poate cateodata isi mai aduc aminte ca is impreuna....
    Unii oameni se bucura de o "copilarie prelungita"...in care sexul ocazional si femeile/ barbatii... de ocazie sun cea mai buna solutie...pna cand intr-o dimineatza te trezesti in fata oglinzii realizezi ca toti prietenii sau prietenele tale au fami,ii si primul care iti pica in plasa te chinui sa construiesti ceva cu el cosntient fiind de faptul ca dragostea vine pe parcurs....cateodata vine...dar cteodata nu

    RăspundețiȘtergere
  18. @Lucian: Nu m-am gandit chiar pana la relatii mature, in care exista copii si se pune problema de divort. M-am gandit la relatii mai "copilaresti" pe care de multe ori ne incapatanam sa le continuam chiar daca nu sunt ceea ce ne dorim :D

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Alexandra pai...mi s-a intâmplat si mie la un moment dat sa trec prin asa ceva (because I am a lover, not a fighter) si relatia s-a reparat. Mai multe nu cred ca e cazul sa spun intr-un mod cam public....

    RăspundețiȘtergere
  20. @Dragos: Interesant

    In cazul in care vrei sa-mi spui mai multe (sugestii, pareri) si sa nu fie atat de public, imi poti scrie pe adresa de e-mail de la profil :D

    RăspundețiȘtergere