8 iul. 2010

Garanţii..

Unele situaţii sunt exact ceea ce par. Fără să existe îndoieli, fără să căutam motive ascunse, fără să simţim nevoia de a le cerceta. Ne bucurăm de ele şi atât. Din când în când, mai tragem linia şi vedem care sunt elementele care s-au acumulat. Ne dăm seama că avem încredere şi nu exista semne de întrebare.

Alte situaţii ne pun la încercare. De multe ori, acestea sunt interpretabile şi alegem să credem ceea ce vrem. Auzim mai mult decat ni s-a spus, căutăm înţelesuri ascunse, creăm scenarii şi în final alegem varianta cea mai convenabilă pentru noi.

În ambele cazuri, până unde poate merge încrederea pe care o acordăm? Avem încredere sau considerăm că avem, dar putem garanta pentru o persoană apropiată? Poate că la un moment dat am făcut-o, am garantat pentru o persoană pe care credeam că o cunoastem şi că nu are cum să ne dezămăgească. Totusi, s-a întâmplat exact contrariul. Cum restabilim încrederea? Ce ne determină să putem garanta pentru cineva? În ce se transformă această garanţie? Într-o încredere oarbă, mult prea subiectivă sau în dorinţa de a considera că o persoană nu ne poate dezamăgi, tocmai pentru că noi am garantat pentru ea?

13 comentarii:

  1. Pai...cred ca increderea se poate restabili in functie de capacitatea noastra de a ierta si in functie de ce simtim in continuare pentru cel (cea) care ne-a tradat. Uneori, in foarte mica parte, cred ca mai depinde si de ratiune.

    Poate ca ai dreptate in ultima parte a articolului, credem ca ne pricepem la oameni si nu vrem in ruptul capului sa recunoastem ca ne-am inselat. Prin urmare garantam in continuare...ca doar a fost alegerea noastra sa avem incredere, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Dragos: Frumos spus..depinde de capacitatea noastra de a ierta, iar acest lucru il invatam in timp. Uneori poate doar credem ca am iertat :D

    Intr-adevar este alegerea noastra sa avem incredere, dar cred ca si aceasta ar trebui sa fie rationala si sa ne impunem niste limite, ca riscul sa fim dezamagiti sa fie mai scazut.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Alexandra...când esti indragostit limitele pe care le impune ratiunea sunt extrem de permeabile...poate doar daca esti teuton poti avea suficienta judecata incât sa trasezi un fel de zid al Berlinului.....

    RăspundețiȘtergere
  4. am scris degeaba 2 metri de discurs... si s-a dus pe apa Duminicii =))


    e cam dificil discursul asta!!
    increderea o poti avea in o anumita persoana, si cand te dezamageste , increderea se cam pierde
    pentru ca e mai mult decat posibil ca cel ce te-a dezamagit prima data sa te dezamageasca si a doua , si a patra oara.... si nu e ceva bun

    increderea reciproca e intradevar acea incredere pe care te poti axa
    cand si acea persoana are incredere in tine, te asigur ca niciodata nu te va dezamagi,( mai sunt si cazuri cand e ceva mai grav ... si nu isi poate respecta promisiunea)

    nu cred ca se poate intotdeauna garanta pe o persoana apropriata!...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Dragos: :)) Foarte adevarat ce spui, nu mai gandim in acele momente. Poate ca ne-ar putea ajuta doar experienta pe care am acumulat-o pana atunci incat sa fim macar putin chibzuiti. Dar ai dreptate, de cele mai multe ori ne lasam purtati de aceea traire frumoasa si nu ne mai gandim la asta. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. @Black Angel: Cred ca atunci cand cineva te dezamageste, in unele cazuri devine dificil sa-ti recastige increderea :D Si cat de mult ne putem baza pe incredere reciproca?

    RăspundețiȘtergere
  7. pai eu ce ziceam? ca e dificil sa ai incredere in persoana care te-a dezamagit!
    daca nu cunosti increderea reciproca... normal ca nu te poti baza pe ea!
    mo ca am mai citit odata postarea.... pot sa iti dau alta varianta!


    INCREDEREA RECIPROCA E CA SI IUBIREA RECIPROCA

    daca este este... daca nu este, e inutil sa o mai cauti! degeaba ai tu incredere in persoana x.... daca aceastei persoane ii esti indiferenta!

    si da ... de multe ori este adevarata fraza asta:
    "Într-o încredere oarbă, mult prea subiectivă sau în dorinţa de a considera că o persoană nu ne poate dezamăgi, tocmai pentru că noi am garantat pentru ea? "

    RăspundețiȘtergere
  8. Increderea inseamna inainte de toate iertare.. o noua sansa. Incredere inseamna sa ii mai dai o sansa cu toate ca stii ca este om si va cadea din nou ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Black Angel: Am inteles.."daca este este, daca nu este..."..asta este :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Excelent articol.

    E nevoie de mult curaj pentru a garanta pentru cineva. Cred că facem asta uneori fără să ne dăm seama. E minunat ca persoana respectivă să ne surprindă atât de plăcut; în asemenea situaţii rare, ni se deschid ochii şi apreciem şi mai mult pe acel cineva care se distinge, prin contrast, de restul.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Zenna: Mersi :)

    Foarte frumos ce spui :) Cred ca atunci are cel mai mult farmec, cand garantam fara sa ne dam seama, pentru ca asta simtim. Atunci nu este nevoie de explicatii sau de ratiune, sentimentele sunt mai presus.

    RăspundețiȘtergere
  12. îți garantez eu că nu merită să garantezi pentru nimic :)

    tare mi-aș dori câteodată să am un IQ muuuult sub 70 ...

    RăspundețiȘtergere
  13. @Ilana: :)) Mai bine nu :) Mie imi place de tine asa cum esti. Cat despre garantii, incep sa fiu de acord cu tine :D

    RăspundețiȘtergere