29 iul. 2010

Oportunitate sau compromis?

Alegeri, compromisuri, decizii pe care le luăm…Indiferent că sunt raţionale sau impulsive, întotdeauna în spate rămân lucrurile la care renunţăm în favoarea acestora, sau astfel spus costul de oportunitate, care reprezintă cea mai bună şansă sacrificată.. De câteva zile, mă întreb care este costul de oportunitate în cazul unei relaţii? Sau poate că relaţia în sine este un cost de oportunitate pozitiv şi lucrurile la care renunţăm în cazul acesta sunt: singurătatea şi frustrările?

Să spunem că acea relaţie este frumoasă, dar necesită din ce în ce mai multe lucruri la care trebuie să renunţăm. Iniţial se renunţă pentru că părţile nu se cunosc atât de bine, sau pentru a se evita certuri. Dar până unde pot merge aceste compromisuri? Ce se întâmplă cu costul de oportunitate? Ce facem daca acesta începe să însumeze din ce în ce mai multe lucruri care ne caracterizau sau lucruri care ne-ar fi ajutat să ne dezvoltăm în relaţia respectivă? Dacă toate aceste compromisuri reprezintă îngrădiri, iar costul de oportunitate înseamnă libertate, ce înclină balanţa în favoarea compromisurilor, pentru care de multe ori este mai simplu să optăm?

Voi ce credeţi? Există cost de oportunitate în relaţii sau chiar relaţia este un cost de oportunitate care cântăreşte mai mult decât compromisurile pe care suntem nevoiţi să le facem?

40 de comentarii:

  1. Cu cât costul de oportunitate e mai mare, cu atât relatia ne modeleaza mai mult...renuntam la lucruri care ne caracterizeaza pentru a ne adapta. Personal...prefer intelegerea in locul compromisului. Compromisul are o conotatie negativa, s-ar zice ca ti se impune un cost de oportunitate. Daca relatia e bazata pe intelegere, atunci costul de oportunitate il platesti din proprie initiativa si ... "c'est bon pour le morale"

    http://www.youtube.com/watch?v=xjVedxp_SIY

    RăspundețiȘtergere
  2. @Dragos: C'est tres bon :)

    Cred ca intelegerea este cea mai frumoasa alegere pe care o putem face :) Doar ca din cate am vazut pana acum nu prea poate sa coexiste fara un compromis, oricat de mic ar fi, mai ales cand nu putem intelege pe deplin o persoana sau motivele pentru care actioneaza intr-un anumit fel :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu stiu in felul urmator... cand alegi altceva, deja relatia nu mai are sens. Si mai cred ceva... relatia ar trebui sa insemne dragoste, iar daca insemna, clar nu-ti mai trebuie altceva :D Simple as that.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hm, depinde de relatie, in cazul meu, costul de oportunitate l-a reprezentat mai mereu linistea sufleteasca si mentala. Normal ca toti preferam intelelgerea compromisurilor, dar cati dintre noi avem norocul sa intalnim un partener cu care sa fim intotdeauna pe aceeasi lungime de unda?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Iulia: Foarte frumos raspunsul :) Probabil ca ai dreptate, daca chiar exista dragoste nici nu mai exista senzatia ca am fi renuntat la ceva sau ca am fi ales altfel :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Summer: Hmmm...cred ca e destul de dificil cand linistea sufleteasca face parte din costul de oportunitate, probabil acelea sunt relatii destul de dificile, care ne consuma. :(

    Da, de multe ori nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Dar ce e mai potrivit sa facem? Ma gandesc ca daca chiar ne place foarte mult acea persoana, merita sa incercam sa o intelegem...si asta putem invata doar in timp :D

    RăspundețiȘtergere
  7. cred ca prea multe intrebari trezesc demonul. just live on and be yourself...

    RăspundețiȘtergere
  8. @E0: Este un indemn frumos, dar cred ca in unele cazuri intrebarile nu prea pot fi evitate :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Alexandra: pai de ce sa iti pui prea multe intrebari despre lucruri pe care nu le poti controla? ceea ce este in afara mea... se numeste imaginatie.
    cred ca, punandu-ti intrebari despre celalalt, te face sa traiesti in ceea ce crezi tu ca face el.
    2-3 intrebari sunt suficiente. daca nu te intelegi din putin, de ce crezi ca te vei intelege din mult sau complicat?

    RăspundețiȘtergere
  10. @E0: Intr-adevar, este imaginatie :) Imi place imaginatia, ii acord prioritate ( http://what-about-wonderland.blogspot.com/2010/07/imaginatie.html).

    De obicei imi pun intrebari doar cand cuvintele nu se regasesc in fapte :) Altfel, nu vad rostul intrebarilor...cred ca devin doar un instrument de perturbare. Dar, asa cum spui, 2-3 intrebati bine puse si raspunsuri pertinente, pot duce la acea intelegere, care se materializeaza in liniste :)

    RăspundețiȘtergere
  11. alexandra: eu cred ca buna intelegere vine de dincolo de intrebari. mai cred ca intrebarile trebuiesc puse inainte de a purcede la un drum comun. drumul comun e lung si uneori plictisitor, asa ca trebuie bine pregatit inainte. altfel, visul devine cosmar, iar intrebarile sunt puse catre fake people, cu sepcile lor nerge, in frac, palizi si inumani :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @EO: Da...doar ca atunci cand pornim la acel drum comun, trasam niste puncte care sa fie respectate de ambele parti. Pe parcurs, aceste puncte se pierd si de aici apar tot felul de discordante. Si ca sa ajungem la aceasta intelegere, cred ca e nevoie de comunicare, si mai ales de sinceritate. Altfel, asa cum spui, visul poate sa devina cosmar :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Alexandra: sau, e simplu, te intorci si va reamintiti punctele stabilite initial ca si conduita. bineinteles ca ele pot fi updatate, dar nu mutate din sensul lor. intelegerea le updateaza, compromosiul le muta. optimistii ar spune ca e bine cu mutatul, ca ai practic un alt partener, deci nou :) :) :)
    teoria mea despre relatii simplifica totul. eu cred ca daca oamenii respectivi sunt de un nivel diferit, totul moare dupa cativa ani de atractie sexuala. maxim 5...
    ...sau sufera de depresii dese si lungi.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Alexandra, ai mare dreptate, ceva compromisuri trebuie sa faci. Aici ar trebui sa intervina partenerul, sa comunice cu tine astfel incât sa te faca sa crezi ca de fapt costul de oportunitate e dorinta ta, nu a lui :-) :-)

    RăspundețiȘtergere
  15. @E0: :) Da, mai tot timpul ne intoarcem , uneori cadem in acea melancolie: ce bine si frumos era la inceput, acum s-a schimbat. Si noi ne schimbam, dar trebuie sa invatam sa ne adaptam :) Si daca invatam asta, stim sa facem din relatia respectiva o provovare, care sa ne mentina si pasiunea pentru mult timp si nu doar din punct de vedere sexual. Eu cam asta cred despre relatii, dar de multe ori am vazut ca este mai simplu sa ramanem in acea relatie fara sa indreptam ceva si asa ajungem la depresiile de care spui :) Depresii din care de multe ori nu stim cum sa iesim...sau nu vrem :D

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dragos: :) Altfel spus..cred ca in acest caz costul de oportunitate ar insemna daruire si implicare :) Si ce poate fi mai frumos decat initiativa proprie pentru aceste doua trairi :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Alexandra: din depresie nu poti iesi decat daca te indragostesti din nou. regleaza treaba cu serotonina :) :)
    n-as vrea sa fiu deplasat, dar concluzia e una simpla: mai multi parteneri= mai bine! :) :D

    RăspundețiȘtergere
  18. @EO: :)) Cred ca mai bine am evita sa ajungem la depresie...Uneori doar avem impresia ca ne indragostim din nou, functioneaza mai mult pe baza de autosugestie ;)

    RăspundețiȘtergere
  19. "Dragostea este un mecanism de autosugesite"
    Ghici cine a spus asta?

    RăspundețiȘtergere
  20. @EO: Hmmm..Nu stiu :) Cine a spus asta? :D

    RăspundețiȘtergere
  21. alexandra: 3 choices:freud, jung, kant ! :P

    RăspundețiȘtergere
  22. Depresia o traiesti in relatia cu partenerul nepotrivit, nu dupa ce ai scapat de el. Terminarea acelei relatii nu iti poate face decat un mare bine. :)
    Relatie de orice natura...

    RăspundețiȘtergere
  23. @Suumer: Punct ochit :) Dupa o traiesti doar cand te incapatanezi sa crezi ca de fapt el era partenerul potrivit. Daca chiar era nepotrivit, cred ca treci usor peste ceea ce s-a intamplat..

    RăspundețiȘtergere
  24. Ma rog, ma scuzati ca am interupt frumosul schimb de opinii. :) Sper ca nu am deranjat prea tare.

    RăspundețiȘtergere
  25. summer: corect. inseamna ca cel care scapa de partenerul nepotrivit este un intelept. asa cum facui eu cu unii parteneri. nu-i las niciodata sa sa se imputa, scap repede de ei :D

    RăspundețiȘtergere
  26. Daca e fata desteapta isi da seama din prima clipa...nu trebuie sa inceapa o relatie cu respectivul. :)

    RăspundețiȘtergere
  27. summer: nu ai intrerupt nimic! ba din contra, orice opinie noua e binevenita! chiar si una veche-noua! hugs?

    RăspundețiȘtergere
  28. Summer spunea...

    Daca e fata desteapta isi da seama din prima clipa...nu trebuie sa inceapa o relatie cu respectivul.
    -
    foarte corect. si reciproca e valabila?

    RăspundețiȘtergere
  29. @Summer: Da, de multe ori isi da seama. Cazurile pot fi variate, uneori exista senzatia atat de frumoasa, care ne poate pacali. Alteori, poate exista vulnerabilitate si zici, hai sa incerc :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Alexandra spunea...

    @Suumer: Punct ochit Dupa o traiesti doar cand te incapatanezi sa crezi ca de fapt el era partenerul potrivit. Daca chiar era nepotrivit, cred ca treci usor peste ceea ce s-a intamplat..
    ---
    excelenta observatie!
    cu asta ai castigat respectul meu nemarginit, alexandra! de ce te-ai crampona in ceva ce a fost nepotrivit? sunt dragostea si prietenia un contract social si nu stiu eu? :)

    RăspundețiȘtergere
  31. @Summer, @EO: Asa cum spune EO, orice opinie este binevenita. La fel si dezbateriile. Dar va rog nu va certati :) Va reamintesc ca suntem in Wonderland si aici se poarta zambetele si sentimentele frumoase sunt predominante.

    RăspundețiȘtergere
  32. @EO: Multumesc

    Nu, departe de a fi un contract social..Ci doar libertate, imaginatie si pasiune. In mod sigur daca acestea exista, oricum se termina relatia respectiva, ramane un gand frumos la ce a fost initial. Nu ajungem la cramponari Depinde de fiecare. Poate ca uneori ne linisteste sa stim ca nu suntem certati cu nimeni. Astfel ajungem la un consens si poate chiar pastram o legatura frumoasa cu acea persoana.

    RăspundețiȘtergere
  33. alexandra: eu am pastrat 50%/50% relatiile cu persoanele din viata mea. din diverse motive.
    de ex, am fost cativa ani buni cu o fata si eu am plecat, au trecut doi ani, relatiile dintre noi se stinsesera. ea s-a maritat cu lacrimi in ochi. si de bucurie... si de tristete. am tinut legatura in inimile noastre, dar nu ne-am mai deranjat niciodata. ea era o femeie maritat, iar eu aveam alta viata. dar avea un profil frumos, era un om deosebit. daca ar fi fost o nesuferita, si relatiile cu ea ar fi fost de o maniera asemanatoare.

    RăspundețiȘtergere
  34. @EO: Da...cred ca inteleg la ce te referi :) E frumos cand ramane asa un gist, dupa ce persoanele isi continua drumul separat :D

    RăspundețiȘtergere
  35. Alex: sa continuam...
    mi-as dori sa existe pace si intelegere permanenta, dar nu exista. mi-as dori ca oamenii sa spuna adevarul cap-coada, sa iubeasca atat cat iubesc, iar atunci cand nu mai iubesc sa spuna adevarul, oricat de dureros ar fi el.
    intotdeauna, cand ma gandesc daca vreau sa raman cu cineva, la capatul temerilor imi pun intrebarea: vreau sa fiu batran cu ea? imi imaginez batranetea alaturi de ea; daca simt o caldura care ma inconjoara, atunci ea e cea potrivita. mai ramane sa simta si ea la fel.
    cand se implineste, she's the one, toate celelalte, oameni si discordii, nu mai conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  36. @Summer, @EO: Pentru a pastra imaginea blogului, am sters toate comentariile defaimatoare :) Inca o data, va rog, daca aveti ceva de spus referitor la temele articolului, comentariile sunt binevenite si vor fi publicate. Va multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  37. @EO: Da, din pacate nu exista :D Ar fi perfect sa se intample asa cum descrii :) Dar pana cand intalnim acea persoana langa care putem simti asta, cred ca cel mai bine ar fi sa nu ne mai facem atatea griji si sa nu mai incercam sa definim, incadram lucrurile, relatiile, sentimentele...Momentul oportun pentru o traire frumoasa, apare mai devreme sau mai tarziu :)

    RăspundețiȘtergere
  38. alex: nu trebuie sa le definim noi, se definesc ele. either way. frumos sau urat.

    RăspundețiȘtergere
  39. Ceea ce propui tu suna prea mercantil , si in plus acestea sunt constatari post relatie .
    In primul rand , cand intri intr-o relatie , o faci fara nici o explicatie , ratiunea nu are nici un rol ! De-ar sti omul ce-ar pati dinainte , s-ar pazi ! In timpul relatiei , ceea ce numesti tu post relatie compromisuri si costuri( ce urat!)acestea toate se numesc dovezi de iubire!
    Pune-l pe un indragostit , in timpul relatiei amoroase , sa-ti vorbeasca despre partener . N-ar inceta sa-l laude !Cand iubirea dispare , raman explicatiile . Repet , in timpul relatiei , explicatiile de dupa relatie , sunt dovezi de iubire !
    De obicei relatiile iau sfarsit din cauza unuia dintre parteneri . Cauzele nu sunt lucruri si evenimente abstracte , nu , cauza este calitatea umana , omul ! Dixit ! :-)
    Parerea mea..

    RăspundețiȘtergere
  40. @Crisuadi: "Repet , in timpul relatiei , explicatiile de dupa relatie , sunt dovezi de iubire !". Foarte interesanta observatia ta :) Ceea ce am incercat sa descriu aici, este situatie pe care o observ la cineva apropiat,care este intr-o relatie. Adica persoana respectiva regreta unele alegeri pe care le face acum si poate o sa le mai regrete si mai taziu. Nu stiu daca relatia respectiva se va termina sau nu. Pornind de la observatia ta, cred ca intrebarea care ramane este la cat de multe dovezi de iubire suntem dispusi?

    RăspundețiȘtergere