8 iul. 2010

Ora de poezie...

O zi de vară ce pare mai degrabă o zi de toamnă timpurie. O stare de visare, un zâmbet si gândul la una dintre poeziile mele preferate:

Către Galateea
Nichita Stănescu

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.

Azi adopt ora de poezie şi mi-ar plăcea să descopăr câteva dintre poeziile voastre preferate.

22 de comentarii:

  1. Oh, Nichita....l-am repsectat mereu...mai ales pentru ca nu l-am inteles niciodata....Foaie verde de albastru / Ma doare un cal maiastru....

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezii, scuze! Am mai multe, nu cred ca mi le amintesc pe toate acum...."Repetabila povara", "Turda", "Poporul român, opere complete", "La adio" and guess what?, toate sunt scrise de Adrian Paunescu. Am si o poezie de-a lui Nichita pe care, ma rog, sa zicem c-am inteles-o, imi place si aia, dar am uitat cum o cheama. O sa-mi aduc eu aminte. Mai am ceva din Macedonski si Minulescu. Am sa revin când voi face o recapitulare generala

    RăspundețiȘtergere
  3. @Dragos: "La adio" imi este cunoscuta, restul o sa le caut :) Minulescu imi place si mie foarte mult. Chiar sunt curioasa care poezie de-a lui Nichita iti place si ce iese in urma recapitularii :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Charles Baudelaire

    Sonet de toamnă

    Şi ochii tăi îmi spun, limpezi ca un cristal:
    „– Pe tine-amant bizar, ce te atrage-n mine?”
    – Să taci! A mea inimă ce totul o-nfurie
    Cu-excepţia candorii din vechiul animal,

    Nu vrea să îţi arate secretul infernal,
    Leagăn al cărui pled la somnuri lungi mă-mbie,
    Nici neagra sa poveste scrisă cu o făclie,
    Urăsc afecţiunea, şi gîndul mi-e fatal!

    Să ne iubim în tihnă, amorul din chindie
    În taină pune laţuri şi-ntinde-un arc mortal;
    Cunosc orice unealtă din vechiu-i arsenal

    RăspundețiȘtergere
  5. @Summer: Inspirata alegere, imi place foarte mult si aceasta :) Recomand si "Unei trecatoare".

    RăspundețiȘtergere
  6. Alexandra, iti pregatesc o mare surpriza, poezia mea favorita all time. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Oda narciselor(Daffodils)
    de William Wordsworth

    I WANDER’D lonely as a cloud

    That floats on high o’er vales and hills,

    When all at once I saw a crowd,

    A host, of golden daffodils;

    Beside the lake, beneath the trees,
    Fluttering and dancing in the breeze.

    Continuous as the stars that shine

    And twinkle on the Milky Way,

    They stretch’d in never-ending line

    Along the margin of a bay:

    Ten thousand saw I at a glance,
    Tossing their heads in sprightly dance.

    The waves beside them danced; but they

    Out-did the sparkling waves in glee:

    A poet could not but be gay,

    In such a jocund company:

    I gazed — and gazed — but little thought
    What wealth the show to me had brought:

    For oft, when on my couch I lie

    In vacant or in pensive mood,

    They flash upon that inward eye

    Which is the bliss of solitude;

    And then my heart with pleasure fills,
    And dances with the daffodils.

    :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Summer: Multumesc, este o surpriza foarte, foarte frumoasa. :):):) Ma bucur ca am aflat care este poezia ta favorita. Intr-adevar deosebita >:D<

    RăspundețiȘtergere
  9. imi place cel mai mult aceasta poezie :

    DE CE IUBIREA ?

    Am doar o intrebare,de ce iubirea-i chin?
    Mai bine zis,cireasa ..cu gustul de pelin
    De ce iubirea asta te face sa te stingi?
    Atunci cand ti-e aproape ,dar nu poti s-o atingi

    Poti cauta in carte, poti cauta in lume
    Dar nu simti niciodata ceea ce ti se spune
    nici dragostea citita..nu poti sa stii ce este
    ramane doar ideea, cuvantul din poveste

    iubirea daca-i blanda de ce nu imi da pace
    mereu ma amageste si-i place sa se joace!
    iubirea-i ca un jug care il duci in spate
    ai vrea sa scapi de el..incerci,dar nu se poate

    o intrebare am..de ce e chin, iubirea
    atunci cand se dizolva si-ti da dezamagirea
    precum o inghetata,in mana altuia
    o vezi,ai vrea s-o gusti.. dar nu o poti avea

    mergand pe strada parca..iubire-i peste tot
    doar ca la mine-n suflet iubire nu-i..,ci foc
    atunci stau si ma-ntreb ..iubirea ce rost are
    cand nu e declarata ,si inima te doare


    imi place pentru ca imi apartine! :D
    nu prea am citit eu poezii... :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Black Angel: Foarte interesante versurile, mai ales ca iti apartin. Mi-a placut mult strofa: "
    Poti cauta in carte, poti cauta in lume
    Dar nu simti niciodata ceea ce ti se spune
    nici dragostea citita..nu poti sa stii ce este
    ramane doar ideea, cuvantul din poveste". Dar in afara de "chin", cum mai consideri iubirea?

    RăspundețiȘtergere
  11. poezia e veche...

    nu stiu! pentru cei care sunt iubiti, o fi altfel considerata, pentru mine nu este altceva, pentru ca nu stiu cum este sa fii iubit in acest sens!
    tu stii cum este cand te dai in moutaine rousse... pentru ca ai incercat!; eu nu am incercat
    tu stii cum este sa fii iubita, eu nu stiu
    o fi ea frumoasa.... pentru ca te face sa zbori cu gandul, sa te simti bine...sau sa fii mai pozitiv
    si totusi.... :-*

    RăspundețiȘtergere
  12. @Black Angel: Si totusi...eu spun ca ai timp destul sa descoperi toate aceste lucruri si chiar mai mult de atat :)

    RăspundețiȘtergere
  13. cat as vrea sa te cred... dar viata e prea scurta!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Black Angel: Dar si foarte imprevizibila ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-as amaneta intreaga viata
    Pentru o clipa de iubire,
    Tu ai face acelasi lucru
    De ai stii ca mi-esti sortita mie?

    Nu am martori mai inalti ca luna
    Dar tu stii ca te iubesc,
    Chiar de tac si tac inr-una
    Dragoste-ti marturisessc...


    si ....

    Totul de azi e diferit
    tot ce-ai trait,cat ai murit
    Bucati din viata au ramas
    te vreau, te am la fiecare pas


    am urcat munti,si ne-au placut campii...
    un sac de amintiri s inca vii
    am fost si am plecat de multe ori
    nimic n-a fost fara sa am fiori...


    o zi, o luna au trecut usor...
    acum in fiecare zi mi-e dor
    nu am nici buze nici saruturi
    ma pierd in mii de inceputuri!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Gigi: Foarte draguta poezia :) Multumesc, nu o stiam :)

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Alexandra gata, am gasit! Si nu e una, sunt chiar doua poezii ale lui Nichita care-mi plac si care sunt, ca sa zic asa, inteligibile:

    Adolescenti pe mare

    Aceasta mare e acoperita de adolescenti
    care invata mersul pe valuri, in picioare,
    mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
    mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
    Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
    si ii contemplu ca la o debarcare.
    O flota infinita de yole. Si astept
    un pas gresit sa vad, sau o alunecare
    macar pan' la genunchi in valul diafan
    sunand sub lenta lor inaintare.
    Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
    au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.



    O CALARIRE IN ZORI


    Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise,
    se face departare, se face nisip.
    Mi-am intors catre soare unicul chip,
    umerii mei smulg din goana frunzise.
    Campul taindu-l, pe doua potcoave
    Calul meu salta din lut, fumegand.
    Ave, ma intorc catre tine, eu. Ave!
    Soarele a izbucnit peste lume strigand.

    Tobe de piatra bat, soarele creste,
    taria cu acvile din fata lui
    se prabuseste in treptele de aer, sticleste.
    Tacerea se face vant albastrui,
    pintenul umbrei mi-l creste
    in coastele campului.



    Soarele rupe orizontul in doua.
    Taria isi naruie sfarsitele-i carcere.
    Sulite-albastre, fara intoarcere,
    privirile mi le-azvarl, pe-amandoua,
    sa-l intampine fericite si grave.
    Calul meu salta pe doua potcoave.
    Ave, maree-a luminilor, ave!

    Soarele salta din lucruri, strigand
    clatina muchiile surde si grave.
    Sufletul meu il intampina, ave!
    Calul meu salta pe doua potcoave.
    Coama mea blonda arde in vant.


    Dar p-aia cu "ma doare un cal maiastru" tot n-am inteles-o...

    RăspundețiȘtergere
  18. @Dragos: Imi plac ambele, mai ales "Adolescenti pe mare" :)

    Hmmm.."ma doare un cal maiastru...". Trebuie sa rugam pe cineva sa ne lamureasca, pentru ca nici eu nu am inteles :D

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Alexandra, si mie imi place foarte mult, d-aia am si postat-o. Si cea de-a doua are o imagine frumoasa: "Calul meu salta pe doua potcoave". Asta pot sa inteleg, un cal care salta pe doua potcoave. Dar nu pot sa inteleg cum sa te doara un cal maiastru. Asta cu maiastrul de cal o cânta Mircea Vintila. La un moment dat, când Florian Pittis vorbea foarte frumos de Nichita, l-am intrebat cum e cu asta, cal maiastru care doare. Mi-a zis sa-l intreb pe Mircea Vintila :-) . Pe Vintila insa nu l-am intâlnit...

    RăspundețiȘtergere
  20. @Dragos: Intr-adevar, foarte frumoasa si sugestiva imaginea pe care o contureaza. :) Mersi, o sa caut melodia lui Mircea Vintila :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Chiar acum două săptămâni mi-am cumpărat o carte cu poeziile lui Nichita, cea de la Jurnalul (am găsit-o la Diverta, pentru că n-am fost pe fază să o iau exact când apăruse cu ziarul).
    Este unul dintre poeţii mei de suflet. :)

    Undeva aşezaţi la fel de sus pe rafturile sufletului meu se mai află şi Lucian Blaga, Ionuţ Caragea, Adrian Păunescu, Virgil Mazilescu, George Bacovia, Alexandru Macedonski şi mulţi alţii... (sunt la facultatea de Litere, deci mă simt în elementul meu... :) )

    Mi-e tare greu să aleg o poezie preferată, dar, iată:

    Ionuţ Caragea - "...Doamne":

    viaţa merge înainte
    ca un drum pe marginea prăpastiei
    câteodată mai sărim pe trambulina viselor
    şi zburăm

    facem echilibristică pe firul vieţii
    suntem cruci vii
    între cer şi pământ
    este distanţă de-o groapă

    mai bine ne-am naşte bătrâni
    să murim copii în faşă
    a îngerilor
    cămaşă de forţă

    viaţa merge înainte
    amintirile ne poartă paşii înapoi
    suntem cumva prinşi la mijloc
    trăindu-ne clipa
    măreaţă

    să ştergem cu buretele toate zilele triste
    să ne-nchinăm la oameni de zăpadă
    de ţi-e foame scrie cu litere mari
    trăiesc cu aer şi te iubesc
    cu greaţă

    ştii tu bine cine...

    http://www.ionutcaragea.ro/poezii.htm

    RăspundețiȘtergere
  22. @Zenna: Iti multumesc pentru aceasta poezie frumoasa. Si fratele meu este tot la "Litere" si de multe ori ii mai imprumut cartile, mai ales cele de poezii.

    Multumesc mult pentru Ionut Dumintru, nu ii cunosc poeziile, este o descoperire interesanta :)

    RăspundețiȘtergere