20 iul. 2010

Corelaţii...

De multe ori afirmăm că dragostea este oarbă. Oare dragostea este indiferentă la defecte şi la slăbiciuni sau sunt doar aparenţe pe care stie să le păstreze? Când devenim nişte actori desăvărsiţi, care ştiu să păstreze aparenţele, încât relaţia respectivă să pară exact ceea ce ne dorim? Cât de mult ne putem încăpăţâna să ne agăţăm de imaginea pe care noi i-o atribuim unei persoane?

Acesta a fost potopul de întrebări desprins dintr-o conversaţie avută de curând cu o persoana care tinde să creadă că dragostea este oarbă. Eu nu cred asta, poate dragostea doar iartă toate acele imperfecţiuni pe care le negăm. În rest, cred că de cele mai multe ori sunt doar aparenţe pe care vrem să le păstrăm. Voi ce credeţi? Dragostea poate fi oarbă, când credem doar ceea ce vrem, sau indiferentă, în sensul de a conştientiza şi accepta imaginea reală a persoanei dragi? Cum se stabilesc corelaţiile: dragoste oarbă-aparenţe, dragoste indiferentă – acceptare sau…?

18 comentarii:

  1. Da, dragostea=indiferenta, acceptare. Oarba in sensul ca inchizi ochii, ca te faci ca nu-i vezi defectele persoanei iubite. Te acomodezi cu ele in timp, le ignori.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Summer: Cred ca acceptarea este cea mai indicata, insa nu sunt foarte sigura cat de des facem apel la ea :D

    RăspundețiȘtergere
  3. la inceput este chiar oarba, surda si muta!(depinde de "intensitate" :))
    Mai tarziu incepe sa prinda o alta forma, poate fi indiferenta, sau poate chiar disparea.....

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa stii ca eu incerc, dar nu mereu reusesc. Acum depinde si de defecte, daca vin in contradictie fragranta cu principiile mele de viata, cu lucrurile in care cred si cu valorile morale pe care le respect, atunci imi va fi foarte greu. Sa-ti dau un exemplu, eu pun mare pret pe sinceritate,pe corectitudine,detest miniciuna, daca obiectul adoratie mele se dovedeste a fi un geniu al inselatoriei, mai devreme sau mai tarziu voi gasi defectul lui de netolerat.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Black Angel: Hmmm..."Oarba, surda si muta". Ce curs mai urmeaza :D

    @Summer: Si eu pretuiesc foarte mult sinceritatea :) Cred ca ai dreptate, daca sinceritatea lipseste, acest defect nu poate fi combatut nici de indiferenta, nici de alte mijloace abile la care am apela :D

    RăspundețiȘtergere
  6. ala de sinceritate ;)care cam mereu.... face ca asanumita dragoste , sa dispara! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @Black Angel: Imi place sa cred ca daca exista sinceritate de la inceput, din ambele parti, nu se mai ajunge la disparitie, ci la o cunoastere care face relatia sa reziste :D

    RăspundețiȘtergere
  8. si mie imi "place" sa cred .... si totusi...

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragostea oarba, in teorie, este ceva frumos. In practica insa, cred ca toti, la un moment dat, am avut de suferit pentru ca ne-am deschis sufletul in fata unei persoane care nu merita nici macar atentia noastra. Cat despre aparente intr-o relatie...nu tin de dragoste neaparat, ci de superficialitatea fiecaruia, retinerea de a spune cuiva exact cum stau lucrurile. Eu personal, prefer sa am discutii dar macar stiu ca am zis in fata ce ma deranja...

    RăspundețiȘtergere
  10. @NightOn: :) Cred ca e cel mai bine sa discuti :) Asa nu explodeaza lucrurile cand nu se mai poate indrepta nimic. Superficialitate...nu ma gandisem la asta, dar cred ca ai dreptate :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Paaaaaaaai....atunci când ni se pune pata pe cineva bineinteles ca dragostea e oarba si nu exista niciun fel de critica. Toate sunt minunate. Apoi, incet-incet, incepem sa avem pretentii si sa "observam" defecte / imperfectiuni. Sa presupunem ca dragostea ramâne, dar incepe sa-i cada "vălul".

    Punctul meu de vedere este ca dragostea e oarba numai in doua cazuri, mari si late. Primul caz este al unei iubiri infinite, ceea ce am dubii ca exista, indiferent de ce se spune. Iar al doilea caz...e posibil sa ramânem indragostiti orbeste doar de cineva cu care nu am avut o relatie suficient de intinsa in timp sau suficient de "legata" incât sa inceapa sa devina banala. Ramâne idealizata.

    Eu cred ca drumul normal este de la dragoste oarba la dragoste cerebrala. Asta in caz ca mai putem discuta de dragoste in contextul unei relatii care-si depaseste masa critica prin durata si apropiere. Si nu de o obisnuinta care e mai "sigura" decât un alt inceput.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Dragos: Cu iubirea infinita, cred ca asa se intampla :)

    Hmmm...dar oare nu putem ramane indragostiti orbeste si pentru ca atunci cand am intrat in acea relatie noi am vrut sa credem ceva despre acea persoana si apoi oricum s-ar purta, noi iertam, pentru ca este "asa" cum vrem noi? Si gandurile acelea pe care le-am atribuit la inceput sa fie benzina care ne alimenteaza, indiferent ca dragostea dispare si relatia se transforma in ceva ce nu ne caracterizeaza?

    RăspundețiȘtergere
  13. "Si nu de o obisnuinta care e mai "sigura" decât un alt inceput. "
    asta mi-a placut :)) nu exista dragoste... care sa tina, ci devine obisnuinta.Niciodata nu a existat dragoste de o viata. maxim primii 4-5 ani, dupa care se cheama obisnuinta,afect,responsabilitate, sau obligatii. ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Black Angel: O sa spun iar: "mie imi place sa cred" ca poate dura mai mult de atat si obisnuinta poate fi ocolita mult timp daca ambele parti sunt implicate si chiar isi doresc acea relatie :D Deocamdata este "mie imi place sa cred", in timp voi vedea daca este asa :D

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Alexandra, asa, de dragul discutiei, ca nu exista retete universale in acest caz, cred ca "merge" si varianta cu iertatul si cu benzina pentru o vreme, ba chiar o vreme indelungata, dar, daca gândurile de la inceput sunt limitate, evident ca si benzina e limitata si, la un moment dat, se termina si ea saraca. Nu mai spun ca in timp devine din ce in ce mai diluata...D-aia ziceam...cel mai bine e ca dragostea oarba sa se transforme in dragoste rationala, pentru ca oarba nu poate ramâne pentru multa vreme si alternativa ar fi sa se transforme in dezamagire si de aici....

    La chimie am invatat despre "hidrogen nascând", adica un hidrogen extrem de instabil, care se transforma rapid in hidrogen molecular. Bine saracu', el n-avea cum sa se transforme in altceva, dar in perioada aia nascânda era deosebit de reactiv....Asa si cu dragostea oarba. E oarba nu pentru multa vreme, apoi se transforma. Ideal ar fi sa aleaga "drumul" dragostei rationale.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dragos: :)"E oarba nu pentru multa vreme, apoi se transforma". Suna foarte promitator :D Optez si eu pentru acest ideal si sper sa fie posibil in cat mai multe cazuri :)

    RăspundețiȘtergere