Inventivitate...

Astăzi suntem cu toţii inventivi. Dacă aţi scrie o carte, cum s-ar numi şi care ar fi subiectul pricipal?

Astept autografe, zâmbete şi multă inventivitate.

Riders on the storm

Visez la o furtună...Imi este dor să plouă, îmi este dor de o după-amiază în care vremea să fie mohorată şi să stau în casă, afirmând că este momentul perfect pentru o carte sau un film bun. Abia aştept să treacă şi aceste 2-3 zile de caniculă si, în sfârşit, să vină toamna cu zâmbetele ei colorate.

Pană când furtuna va veni în vizită, pot doar să mă bucur că este vineri şi să vă urez un weekend plăcut. :)

Jocul cu timpul…

Ai fi vrut să ştii ce urmează să se întâmple, dar trebuia să aştepţi. Era o aşteptare dulce, în care îţi plăcea să-ţi repeţi că merită să fii mai atent la ceea ce ţi se transmite, pentru că în felul acesta poţi să înveţi să surprinzi şi să cunoşti. . Era nevoie să laşi timpul să lucreze, pentru că el devenise partenerul care juca de cealaltă parte a mesei. Timpul are în mană toate cărţile din pachet, tu trebuie doar să inventezi jocurile care te vor face să extragi o parte din cărţile pe care ţi le doresti. Ce carte ai vrea să extragi? Cât de mult eşti dispus să ai răbdare? Care va fi jocul tău de data aceasta?

Ce credeţi? Uneori timpul poate fi mai mult decât un pansament şi poate lăsa la suprafaţă doar gândurile frumoase, iar orice altceva se poate pierde în pachetul de cărţi şi acea carte să nu mai fie extrasă niciodată? Sau jocurile se repetă, peste un timp cartea este din nou extrasă şi singura senzaţie care rămâne este că ne-am întors exact la ceea ce încercam să evităm?

Definiţii şi întrebări

Uneori avem senzaţia că o înşiruire de întrebări ne poate ajuta să cunoaştem pe cineva. Cine sunt eu până la urmă? De ce m-ar caracteriza acele răspunsuri care pot fi evazive sau care se pot potrivi doar pentru acea zi, pentru sentimentele şi dorinţele de atunci? Poate că uneori nici eu nu ştiu cine sunt sau poate că alteori constat cu încântare că am mai descoperit ceva despre mine.

Poate că viaţa este precum o carte din care am citit o perioadă. Peste un timp revin asupra acestei carţi, dar nu mai ştiu exact la ce pagină am rămas. Citesc un pasaj la întâmplare, dar nimic nu mi se pare cunoscut.Poate că am greşit cartea sau poate că nu ştiu să o citesc astfel încât să înteleg ceva din acele rânduri. Amintiri care mi se par frumoase, dar în care nu mă regăsesc. Incerc să răsfoiesc cartea invers; poate aşa voi găsi ceva care să-mi pară cunoscut. Nu găsesc, pentru că nu mă pot defini atât de bine. Mai mult de atât, persoanele sunt într-o continuă formare.Schimbările nu pot fi percepute prin întrebări, ci printr-o altfel de cunoaştere. In timp învăţăm multe alte lucruri, concepţiile ni se schimbă, chiar noi suntem surprinşi de unele reacţii pe care le avem. Cu toţii ştim regulile de bază, dar nu ştim unde ne vor duce. Acesta rămâne un mister chiar şi pentru noi.

Prima carte citită

Am primit o leapşa dragută de la George şi trebuie să povestesc despre prima carte citită.

Hmmm, cel mai probabil printre primele lucruri pe care le-am citit au fost nişte basme şi poveşti nemuritoare, dar prima carte de care îmi aduc aminte cu mult drag este Heidi, de Johanna Spyri. Carte prezintă povestea unei fetiţe orfane care este lăsată în grija bunicului său care locuieste în Alpi, aventurile prin care trece alături de noul prieten pe care si-l face aici şi modul în care reuseste să-şi îmbuneze bunicul. In momentul în care se reîntoarce la oraş pentru a avea grijă de o fetiţă bolnavă, ea simte lipsa bunicului şi a vieţii de munte. Atunci când reuseste să se întoarcă la bunicul său, o aduce în vizită şi pe fetiţa bolnavă, care datorită aerului curat începe să-şi recapete puterile şi se însănătoşeşte. Mult timp după ce am citit-o mi-am amintit cu drag de imaginea munţilor, imaginea bunicului, imaginea celor două prietene.

Leapşa merge mai departe la: Omlette du Fromage, Night On,Mereu la fel, Black Angel şi Waly

Siesta de sambata

Ufffff…Iar ninge, iar cod galben si bla, bla, bla…Parca nu se mai termina. Dar, azi e sambata, asa ca ce mai conteaza vremea. Sambata, ziua mea preferata, pentru ca azi nu depind de nimeni, de nimic si pot sa fac doar ceea ce-mi place, sau pur si simpu, sa vegetez toata ziua.


Hmmm…Ce sa fie pentru azi? Multa muzica (aici si aici), o carte pe care nu am terminat-o si o comedie. Apoi, mai pe seara, o mica petrecere. Abia astept!

O sambata frumoasa!!!