Film al amintirilor

Cum rămâne cu amintirile? Cât de mult ne pot influenţa o decizie? Oare le păstram doar pe cele care ne plac? Restul chiar se şterg sau este doar un blocaj?

Nu ştiu cum se face, dar amintirile frumoase de fiecare dată necesită cuvinte noi şi parcă sunt mereu în mişcare. Te intorci pentru o clipă, retrăieşti momentul, dar sentimentul rămâne la fel de intens. De multe ori amintirile încearca să se ascundă pentru a nu înceta să apară. Acolo poate pătrunde doar persoana care le ştie, privirile se întâlnesc şi sufletele derulează acelaşi film. Treptat îmi dau seama că cele mai frumoase amintiri sunt cele care contează pentru suflet, pentru că altfel nu cred că am fi capabili să zâmbim şi să facem orice altceva să dispară. Astfel, amintirea devine prezent şi se prelungeste într-o contopire de gânduri şi dorinţe care acum ştiu să-şi găseasca calea spre a fi împlinite.

Oare putem păcăli acea parte din noi care ştie să descopere în intensitatea acestor amintiri şi motivaţia necesară pentru ca acest film al amintirilor să devină mai frumos?

Definiţii şi întrebări

Uneori avem senzaţia că o înşiruire de întrebări ne poate ajuta să cunoaştem pe cineva. Cine sunt eu până la urmă? De ce m-ar caracteriza acele răspunsuri care pot fi evazive sau care se pot potrivi doar pentru acea zi, pentru sentimentele şi dorinţele de atunci? Poate că uneori nici eu nu ştiu cine sunt sau poate că alteori constat cu încântare că am mai descoperit ceva despre mine.

Poate că viaţa este precum o carte din care am citit o perioadă. Peste un timp revin asupra acestei carţi, dar nu mai ştiu exact la ce pagină am rămas. Citesc un pasaj la întâmplare, dar nimic nu mi se pare cunoscut.Poate că am greşit cartea sau poate că nu ştiu să o citesc astfel încât să înteleg ceva din acele rânduri. Amintiri care mi se par frumoase, dar în care nu mă regăsesc. Incerc să răsfoiesc cartea invers; poate aşa voi găsi ceva care să-mi pară cunoscut. Nu găsesc, pentru că nu mă pot defini atât de bine. Mai mult de atât, persoanele sunt într-o continuă formare.Schimbările nu pot fi percepute prin întrebări, ci printr-o altfel de cunoaştere. In timp învăţăm multe alte lucruri, concepţiile ni se schimbă, chiar noi suntem surprinşi de unele reacţii pe care le avem. Cu toţii ştim regulile de bază, dar nu ştim unde ne vor duce. Acesta rămâne un mister chiar şi pentru noi.