Ea…prefera să păstreze distanţa. I se părea cel mai simplu să dea dovadă de puţină indiferenţă. Se gândea că în felul acesta putea să-l cunoască şi să-şi dea seama de ce anume căuta. Ştia că mai are nevoie de timp şi în felul acesta putea controla lucrurile. Simţea că el o înţelege şi îi plăcea să-l ştie aproape de ea.
El…era mereu răbdător. Încerca să-i fie un prieten bun şi nu înceta sa o surprindă. Nu avea aşteptări, pretenţii, se bucura de toate momentele în care ea putea să uite de indiferenţă şi de orice alt gând. Îi plăcea să creadă că poate curând, această aşteptare se va materializa în ceva frumos.
Treptat…ea a început să-l placă din ce în ce mai mult. Lucrurile s-au schimbat şi au început să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună. Totuşi, curând rolurile s-au inversat. Toate sentimentele lui s-au transformat în indiferenţă. A urmat doar tăcere. Gânduri, întrebări, nimic nu parea să mai capete sens. Cuvintele lui se contraziceau cu faptele. De unde aceasta indiferenţă? Oare ea fusese doar un capriciu şi în momentul în care lucrurile au luat o formă, a dispărut şi interesul lui?
Sentimente, indiferenţă..Uneori distanţa dintre ele pare să fie infimă, alteori par chiar să se suprapună. Cum se ajunge la o indiferenţă totală într-o situaţie în care părea că suntem prinsi, implicaţi, interesaţi?
Se pare ca dragostea lui nu fusese decat un pariu cu propria persoana, ca o poate cuceri... o poate avea...
RăspundețiȘtergere@Iulia: S-ar putea sa ai dreptate. Mi se pare o explicatie buna :)
RăspundețiȘtergereUneori, putina indiferenta aparenta face minuni ;)
RăspundețiȘtergere@NightOn: Intr-adevar, indiferenta cu masura poate fi benefica uneori :D
RăspundețiȘtergerefoarte mishto scriitura. in rest, totzi trecem prin asta...:)
RăspundețiȘtergere@Cambe: Mersi :)
RăspundețiȘtergerePoate el acum are certitudinea sentimentelor ei şi nu-şi dă seama că şi-a schimbat atitudinea, poate nu mai simte nevoia să lupte pentru ceva ce a observat că are...
RăspundețiȘtergereSau s-o fi speriind de intensitatea trăirilor interioare, cineva îmi spunea că bărbaţilor li se întâmplă deseori acest lucru.
Femeile se macină mult mai mult, din motive uneori care nu sunt atât de grave, din ce am observat eu până acum, sunt mai prăpăstioase decât bărbaţii. Poate el totuşi ţine la ea, dar nu ştie să-şi arate sau are nevoie să-şi clarifice sentimentele.
Indiferenţa nu e bună, poate numai când cineva testează teritoriul, să vadă dacă celuilalt îi pasă suficient de mult ca să ţină de relaţie.
@Zenna: Da, asta am vrut sa cred si eu , ca totusi el tine la ea. Totusi, ea l-a cautat ca sa-l intrebe ce s-a intamplat, ca nu cumva sa fi exagerat ea intreaga situatia. Si nu a mai vorbit cu ea, nu i-a dat niciun raspuns. Nimeni nu a stiut ce sa mai creada.:D
RăspundețiȘtergereAtunci, e bleg. Urăsc când celălalt pleacă fără să dea măcar o explicaţie. E dreptul fiecăruia să afle motivele.
RăspundețiȘtergere@Zenna: Da, nici mie nu-mi place cand se intampla asta. E ciudat cum acum 2 zile erai sigur de niste sentimente si te trezesti ca persoana respectiva nu mai raspunde nici la telefon. Mi se pare lasitate si ar fi corect sa spunem macar: "nu mai vreau...".
RăspundețiȘtergereMi s-a întâmplat aşa în două cazuri. Nici până în ziua de azi nu am putut înţelege de ce nu am meritat măcar să-mi spună că s-a terminat. Şi au fost treburi serioase...
RăspundețiȘtergereAi dreptate, sunt laşi cei care procedează astfel.
@Zenna: Imi pare rau sa aud asta. :(
RăspundețiȘtergereOricat de putin s-ar spune ar fi de ajuns, chiar daca ni se spune intr-un mod diplomat, pentru ca de multe ori motivele pot crea unele complexe sau din contra ambitionari. :D
Cred ca e vorba de o anumita satietate fizica si psihica. Nu mai exista "miscare" in relatie, Partenerii nu mai au cu ce sa surprinda, nu mai au ce sa comunice. Intervine plictiseala. Secretul unei relatii reusite, dupa parerea mea, este ca cei implicati sa fie mereu diferiti, chiar daca aceiasi. Sa surprinda de fiecare data cu ceva. Parerea mea!
RăspundețiȘtergere@Dragos: Foarte interesanta parerea ta, mai ales secretul unei relatii reusite :)
RăspundețiȘtergereAici a fost un caz mai ciudat: pentru ca la foarte scurt timp dupa ce i-a spus ca isi doreste si ea o relatie, el a disparut. De ce aceea ma intrebam daca oare fusese vorba doar despre un capriciu? :D Altfel, cred ca merg foarte bine motivele pe care le-ai spus.
@ Alexandra, uneori barbatilor le e teama de relatii serioase. In momentul in care exista o declaratie gen "vreau ceva serios" barbatul isi simte amenintata libertatea de vânator consacrat. Fara aceasta declaratie poate ca relatia ar merge mult si bine, intrucât barbatul crede ca e liber.
RăspundețiȘtergereBineinteles ca exista si exceptii. Programele de siguranta care ruleaza in subconstientul nostru ne spun ca, atunci când apare discutia despre seriozitate, e bine sa optam pentru normalitate: o relatie confortabila. Disputa se duce intre "sunt un vânator" si "e mai bine cu tipa asta, gateste bine, e femeie de casa, ma simt in siguranta cu ea". Acum, depinde pe cine abordezi...
@Dragos: Intr-adevar depinde mult pe cine abordam si felul in care o facem . :)Interesanta problema cu programele de siguranta :D
RăspundețiȘtergereCe ticalos, daca nici nu a vrut sa stea de vorba cu ea, sa-i dea o explicatie macar, inseamna ca s-a prefacut doar in tot acel timp ca e un bun prieten, iar gandul ma duce la teoria Iuliei, un pariu cu el insusi ca o poate cuceri.
RăspundețiȘtergereAici nu e vorba ca s-a plictisit, nici nu incepusera o relatie, si el a si lasat-o balta! :(
@Summer: Asa l-a caracterizat si ea, ca fiind un ticalos si nu a reusit sa inteleaga comportamentul lui :(
RăspundețiȘtergere@ Alexandra, cam dur limbajul...ticalos...Adica azi il iubesti si mâine e "ticalos" pentru ca nu-l intelegi...In conditiile astea, poate ca n-a fost iubire nici din partea ei.
RăspundețiȘtergere@Dragos: Da, cred ca a fost mai mult dorinta ca daca va incerca se va dovedi o relatie frumoasa.
RăspundețiȘtergere