22 sept. 2010

Şah mat

Ironie subtilă, siguranţă aparentă, senzaţia că lucrurile au fost pecetluite, dar de fapt nu s-a întâmplat nimic. Un amalgam de trăiri, întrebări tăcute, zâmbete regăsite în dorinţa de a respecta fiecare lucru pe care mi l-am propus. Acum totul are legatură doar cu mine. Poate că încă nu ţi-ai dat seama, dar după mult timp, chiar şi jocul de şah a devenit atipic. Poziţiile s-au schimbat de prea multe ori, dar nu şi tactica. Tu crezi că încă muţi pentru amândoi, eu stiu că indiferent de mutarea ta, pentru mine jocul deja s-a terminat. În sfârşit e simplu să domini jocul, pentru că ai devenit singurul jucător.

Cu zâmbetul pe buze, pot să mă bucur de o zi ce-mi pare atât de simplă şi să-ţi opresc orice mutare. Şah mat, învingătorul îşi savurează victoria în linişte fără să încerce să triumfe şi astfel satisfacţia se transformă în zâmbet, iar zâmbetul în libertate.

Oare pentru a ajunge la acest şah mat putem pretinde uneori că nu există absolut nimic? Dacă ne gândim la situaţii în care simţim nevoia să demonstrăm cum suntem sau ce vrem.. şi pur şi simplu ne purtăm ca şi când am reusit să facem acest lucru şi nu mai avem nicio obligaţie? Oare atunci reuşim să ne detaşăm cu adevărăt şi să lăsăm orice gând departe? Cum ar fi sa ne trezim într-o zi şi să spunem stop fără să ne oferim nicio explicaţie sau motivaţie? Sau preferăm să ducem mai departe lucrurile, chiar şi cu acele goluri formate din lucrurile care nu ne-au reuşit, dar la care nu încetăm să ne gândim?

10 comentarii:

  1. cel mai periculos oponent in jocul sahului e chiar propria persoana :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. @Black Angel: Hmmm..Cred ca atunci cand te pierzi si nu stii exact ce vrei si esti in joc doar pentru ca celalalt te-a provocat, se poate intampla si acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. norocul meu ca nu stiu , nu imi place si nu vreau sa joc sah. Jocurile sunt facute pentru jucatori, si de catre jucatori. daca nu stii sa joci, pierzi. Din acest motiv am hotarat sa nu mai joc nimic in viata.E frumos sa joci, dar nu e frumos daca nu cunosti jocul.... si daca nu ai experienta in acel joc.E ca si cum ai incerca sa te cocoti pe un geam; ajungi cu greu la jumate, si dupa aluneci inapoi jos.
    Am observat ca "jocurile" astea in viata sunt chiar bastarde.

    "Hmmm..Cred ca atunci cand te pierzi si nu stii exact ce vrei si esti in joc doar pentru ca celalalt te-a provocat, se poate intampla si acest lucru"

    poate ca ar fi mai bine sa nu raspundem la provocari ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Black Angel: Da, dar cred ca de multe ori e palpitant sa incerci sa inveti jocul...si apoi sa devii mai bun :D

    RăspundețiȘtergere
  5. "În sfârşit e simplu să domini jocul, pentru că ai devenit singurul jucător". Geniala!!!!!


    Foarte interesant finalul. Am citit pe undeva o chestie pe care trebuie sa o mai rumeg, pentru ca mi se pare inteligenta: nu uita ca victoriile aduc victorii; in fiecare dimineata, inainte de a incepe efectiv ziua, aminteste-ti ultimul tau succes. Nu conteaza cât de mic e ala, o treaba pe care ai realizat-o. E imposibil sa nu ai un succes, cât de mic. Apoi, incetul cu incetul, vor veni si alte succese, mai importante. Succesul iti da incredere.


    ...si un zâmbet de neuitat (asta apropo de "cu zâmbetul pe buze"):

    http://www.youtube.com/watch?v=cjadDaTO0fA

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dragos: Cu cata pofta a ridicat cartonasul :) Cred ca a zambit mult timp dupa acel moment :D

    Foarte interesanta ideea cu reamintirea ultimului succes. Cred ca asa in mod sigur incepi ziua zambind si cu mai multa incredere. O sa incerc si eu :)

    Multumesc :) Cred ca e atat de simplu sa devenim singurul jucator, dar inca avem impresia ca exista reciprocitate, iar mai mult de atat lipsa de raspuns e uneori interpretata ca acceptare, dominatie...Ceva de genul, am invatat jocul, uite ce bine imi ies lucrurile...cand de fapt jucatorul nu are nimic.

    RăspundețiȘtergere
  7. am dubii nu stiu de e palpitant sau riscant ; depinde de jucator.
    merg pe ideea " ulciorul nu merge de multe ori la apa "
    Am incercat de 3 ori si au fost doar falimente :)) Stii de ce? pentru ca jucatorii sunt mereu altii, si sunt diferiti, e ca si cum ai incerca de fiecare data un joc diferit.... pe care nu il stii, si pierzi mereu. 100 de jocuri toate necunoscute; la un moment dat ridici mainile la cer si zici." Doamne, pana aici am putut, am ajuns la sfarsit, daca vrei de aici continui tu, ca eu nu mai pot" :))

    hai ca asta e ultimul comentariu :D am sa ma abtin :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @Black Angel: Cred ca daca am pleca mereu de la premisa ca lucrurile nu vor reusi, reducem din start sansele sa iasa ceea ce ne dorim.

    Da, daca jocul nu iese..poate ca este cel mai bine sa renunti inainte sa nu mai stii cum sa o faci. Dar cel putin stii ca ai incercat :D

    RăspundețiȘtergere
  9. ahaa :))) am plecat eu si cu premiza ca voi reusi, dar nu am reusit, deci asta nu conteaza.
    "Dar cel putin stii ca ai incercat"
    nu e deloc o consolare.... sa stii ca ai incercat si ai dat faliment ; ba din contra, te face sa te gandesti mereu.... care e motivut falimentului, etc.E mai degraba o problema decat o consolare, cel putin asa o vad eu :))
    "ochii nu vad inima nu cere"( sau ceva de genul asta:)) )

    RăspundețiȘtergere
  10. @Black Angel: Mda...Fiecare cu parerea lui :) Eu sunt de parere ca trebuie sa incerci, asa eviti multe regrete si intrebari viitoare :)

    RăspundețiȘtergere