Acum câteva zile scriam despre Nu pot sau Nu vreau. Revin asupra ideii, fiind convinsă că dacă ne dorim ceva cu adevărat găsim timp şi se poate. Poate că uneori nu reuşim pe moment, poate că alteori trebuie să dăm dovadă de mai multă iniţiativă şi să dăruim din timpul nostru. Totuşi, nu cred că rezolvăm ceva dăcă rămânem fixaţi asupra ideii: nu am timp. De ce preferăm să ne gândim mereu la acest lucru, când am putea să încercăm să câştigăm mai mult timp, sau măcar să alternăm zilele mai aglomerate cu cele în care să ne rămână timp şi pentru noi?
Ar fi frumos să existe măcar din când în când o zi de 25 de ore. Oare cum ar fi atunci? Dacă în rest avem impresia că nu avem timp, atunci am sesiza vreo diferenţă şi ne-am gândi ca acea oră să o atribuim pentru ceva diferit, plăcut, relaxant? Cum ne-am prioritiza în acel moment lucrurile?
Din păcate, nu pot exista 25 de ore..Cel mai probabil ziua poate avea atâtea ore câte ne dorim noi, dacă ştim şi vrem să le utilizăm eficient. Voi ce soluţii propuneţi pentru a păcăli timpul?
E ca la scamatoriile lui David Copperfield, faci publicul sa se focalizeze intr-un loc si tu lucrezi linitit in alt loc...iar publicul o sa creada ca ai facut o magie.
RăspundețiȘtergereRevenind on-topic, timpul curge diferit pentru fiecare in parte. Avem ritmuri diferite si perceptii diferite. Unii sunt mai lenti, altii foarte lenti (cazul meu), mereu o problema pentru cei rapizi, care nu-i pot pricepe pe ceilalti si invers. Pentru cei lenti ar fi un calvar sa fie grabiti si presupun ca si invers.
Nu viteza trebuie urmarita, ci indeplinirea obiectivelor propuse.
Chestie de focalizare, dupa cum ziceam.
@Dragos: :) Interesanta explicatia. Intr-adevar, cred ca se pune problema si de perceptie.
RăspundețiȘtergereOare putem ajunge la concluzia ca daca nu alocam timp intr-o anumita directie, nu avem niciun obiectiv/scop? Sau...?
Nu cred. Eu as zice mai degraba ca n-a venit inca timpul acelui obiectiv / scop. Am dat de o carte foarte interesanta, "Ghidul afacerilor pentru lenesi". E scrisa chiar de un lenes, dar se face deosebirea intre "lenesi" si "zapaciti". O dovedeste chiar el: ca sa ajungi om de afaceri prosper nu e nevoie neaparat sa furi (ca la noi) si nici sa te spetesti cu munca (ca la altii). Trebuie sa ai foarte clare obiectivele si sa le rezolvi in modul tau. Nu trebuie musai sa copiezi goana altora.
RăspundețiȘtergereSi e vorba de un om care are o afacere de zeci de milioane de dolari si lucreaza 3-4 ore pe zi. Mai putin sâmbata, duminica si luni, când nu lucreaza :-)
@Dragos: Pare foarte interesanta cartea :) O sa o caut si eu :D
RăspundețiȘtergereMersi :) Am inteles, fiecare obiectiv la timpul lui :D
Da, ar fi frumos sa existe si zile de 54 de ore, nu doar 25. Si eu sunt tentata de multe ori sa spun ca nu am timp, dar uneori imi dau seama ca o zi bine organizata inseamna mai mult timp economisit.
RăspundețiȘtergereIncerc sa pacalesc timpul facand intai ce este urgent si abia apoi ce imi propusesem pentru mine. Incerc sa nu aman mai nimic, desi uneori nu imi iese.
@Cony: Macar 50 ore si tot ar fi ceva :) Am notat, organizare.
RăspundețiȘtergere@ Alexandra, pentru tine e foarte usor de gasit :-) .
RăspundețiȘtergereSi nu trebuie sa se simta nimeni "cu musca pe caciula" daca o citeste, intrucât nu e recomandata exclusiv lenesilor.
@Dragos: :) Da, in fond perioadele de avant alterneaza cu perioadele de leneveala..si cred ca e foarte bine sa stim ce avem de facut si in aceste cazuri :)
RăspundețiȘtergereTimpul nu poate fi pacalit dar mie mi-ar placea ca ziua sa fie de 36 de ore! Ca sa putem face orice ne-am propune fara sa ne plangem ca nu am avea timp.
RăspundețiȘtergere@Mihai: Da, ar fi foarte frumos :) Si cred ca ne-ar ramane macar o ora in care sa nu ne simtim presati :)
RăspundețiȘtergere