Explozie de cuvinte..Cuvinte care ascund multe, cuvinte care se unesc unele cu altele, cuvinte care lasă impresia că nu ştiu unde vor sa ajungă. Apoi, brusc, datorită a doua, trei vorbe emoţia devine irezistibilă, necontrolabilă, dând peste cap măsura sentimentelor. Uneori nici măcar nervii nu mai rezistă să aştepte această explozie de cuvinte, pentru că şi ei au îndurat prea multe. Abia acum armura lor este înlăturată, cuvintele îşi menţin efectul şi singurul rezultat este zâmbetul care nu mai are nevoie de niciun cuvânt.
De curând aş fi spus foarte convinsă că vreau doar fapte, nu cuvinte. Acum cred că explozia de cuvinte poate deveni un obicei frumos, care să întregească efectul întâmplărilor care devin din ce în ce mai previzibile. E uimitor de frumos cum în explozia lor, cuvintele devin atât de transparente, dar mereu surprinzătoare.
Stii ce e ciudat? Apropo de "cuvinte care lasă impresia că nu ştiu unde vor sa ajungă". Uneori nu lasa impresia, ci habar n-au ce efect produc. Am avut o colega de servici care s-a indragostit de barbatul care ulterior i-a devenit sot in momentul in care l-a vazut rezolvând cu glas tare, in cadrul biroului, o ... problema de trigonometrie (terminase liceul de 10 ani si inca stia trigonometrie!). Mai nene...as fi inteles sa se indragosteasca daca i-ar fi recitat o poezie, dar asa...Si nu e singura ciudatenie. Am observat si in alte cazuri ce efecte "devastatoare" pot produce niste fraze absolut banale adresate de cineva ... altcuiva.
RăspundețiȘtergerePersonal, nu prea agreez vreo "explozie de cuvinte". A!, desigur, as dori ca persoana pe care o apreciez sa ma bage in seama inclusiv prin vorbe, dar as vrea sa o faca ... masurat.
@Dragos: Amuzanta si inexplicabila intamplarea cu trigonometria :)
RăspundețiȘtergereDa, de cateva saptamani descopar si eu efectele acestea devastatoare. Culmea, credeam ca doar imi place sa ma joc cu cuvintele. Acum, raman bine intiparite si desi nu se lasa asteptate, eu asa am impresia :))
Hmmm...masurat :) Cat de capabili mai suntem sa o facem atunci cand parca plutim si ne indragostim? :)
@ Alexandra, ma bucur ca nu mi se intâmpla doar mie sa le descopar, as fi crezut ca e ceva in neregula cu mine :-) :-) . Dar asa, daca suntem doi, deja formam o baza statistica :-) .
RăspundețiȘtergereDa, pai in principiu nu prea suntem capabili, dar ar trebui cumva sa ne strunim. "Pe vremea tineretii mele" aveam prietene care imi spuneau: "Dragos ... n-ai vrea sa ne plimbam in tacere? Ca m-ai innebunit de cap". Eram tare amarât, ca eu aveam (si am in continuare) impresia ca sunt taciturn de felul meu.
@Dragos: Si eu ma bucur ca suntem doi :)
RăspundețiȘtergereSa stii ca si eu am impresia de multe ori ca sunt foarte tacuta. Alte persoane ar spune ca vorbesc prea mult. Cred ca de fapt ceea ce interpetam noi ca fiind tacere, este mai mult liniste interioara data de acea persoana..cand simtim nevoia doar sa fim alaturi, fara sa mai avem nevoie si de cuvinte.
Cuvintele au puteri magice, efecte uluitoare, surprinzatoare. Acum patru ani am cunoscut un tip la serviciu, care initial mi s-a parut insipid, incolor, inodor, si pe care il evitam cu obstinatie de cate ori ne intalneam. Dar cand inceput sa deschida gura si sa vorbeasca...atat de simpatic a devenit si atat de frumos mi s-a parut dintr-o data, incat m-am indragostit iremediabil de el. Clar, vreau fapte, dar insotite si de cuvinte alese. Care ar mai fi farmecul vietii fara cuvinte frumoase?
RăspundețiȘtergere@Nice: Cuvinte pline de farmesc sa fie pentru noi toti cei care ni le dorim :)
RăspundețiȘtergere