26 sept. 2010

Nostalgie de duminica

Aceeaşi spectatori, aparent acelaşi joc, doar un singur chip lipseşte acum din acea duminică ce părea întotdeauna previzibilă. Locul rămăsese la fel de frumos şi încă te ajuta să evadezi din mijlocul problemelor, a gândurilor şi a întrebărilor. Acolo reuşeam întotdeauna să zâmbesc, să visez, să vreau să merg mai departe oricât de sumbre păreau unele duminici. Nucul bătran, banca pe care am petrecut ore întregi, priviri ce se transformau în zâmbete jucăuşe. Duminici nostalgice, duminici insorite, duminici pline de trăire.. în acel loc, locul de duminică.

Toate au rămas acolo, doar chipul a dispărut..Oare îti aminţesti uneori de acele zile si de chipul care a încercat să te facă de atâtea ori să zâmbeşti şi să crezi că orice ar fi, va incerca să-ţi fie alături? Ce rămâne în final? Un zâmbet şi o nostalgie de duminică, dorul de locul preferat şi întrebarea: ce îţi vei aminti tu? Curând un alt chip va completa jocul, dar poate nu va îndrăgi şi locul..

10 comentarii:

  1. Compatibilitatea e un lucru mare... si pe cat e de mare, pe atat de rara... :)
    Si da, putini reusesc sa iubeasca si ,,locul" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Iulia: Asa e :) Abia cand persoanele se confunda cu locul, simtim notiunea de intreg :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate alaturi de un alt chip locul nu va mai fi la fel... Sunt atatea ”locuri” minunate, unele nedescoperite...tocmai pentru a fi descoperite alaturi de un alt ”chip”...Ori e posibil ca acelasi loc sa fie privit altfel, alaturi de un alt chip...Cu fiecare privire atenta asupra unui lucru poti descoperi inca ceva...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Black Angel: Hmmm..La ce te referi mai exact? :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Roxana: Da, cred ca ai dreptate si nu va mai fi la fel :) Cred ca persoana, locul, conversatia....totul duce la un echilibru, o stare de liniste pe care apoi cu greu o mai atingem.

    RăspundețiȘtergere
  6. "
    Toate au rămas acolo, doar chipul a dispărut..Oare îti aminţesti uneori de acele zile si de chipul care a încercat să te facă de atâtea ori să zâmbeşti şi să crezi că orice ar fi, va incerca să-ţi fie alături? Ce rămâne în final? Un zâmbet şi o nostalgie de duminică, dorul de locul preferat şi întrebarea: ce îţi vei aminti tu? Curând un alt chip va completa jocul, dar poate nu va îndrăgi şi locul.. "

    RăspundețiȘtergere
  7. @Black Angel: Eeee :P Poate ca nu intotdeauna se intampla asa :P Sunt convinsa ca exista si cazuri frumoase cand locul ramane refugiul celor doi, iar ei continua sa fie un intreg... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos joben! Seamana cu cele din The Prestige...

    Ti-am zis asta pentru ca esti intr-o stare de melancolie pe care nu ti-am mai vazut-o...si vreau sa te mai distrez :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dragos: The Prestige :) Frumos film, chiar m-ai facut sa zambesc :) Noroc ca aceasta nostalgie ma viziteaza doar uneori duminica :D

    RăspundețiȘtergere