Tu...

Un zâmbet cu gândul la un moment în braţele tale , o privire caldă care ştie să ajungă în acel punct care mă face să devin mai visătoare. Tu…eşti tu. Tu, cel care m-ai facut să cred că unele legături sunt indestructibile, tu cel care mă înţelegi chiar şi atunci când nu ştiu să mă exprim. Tu, cel lângă care orice lucru pare firesc, poate tocmai pentru că orice căutare s-a oprit. Sunt acolo unde mi-am dorit şi zâmbesc. Zâmbesc pentru că multe cuvinte mi se par inutile. De cele mai multe ori e suficient să fii atent la o persoană doar o fracţiune de secundă, ca să-ţi dai seama cum se luminează în preajma ta. E ceva involuntar, ce vine din interior şi nu-şi găseşte explicaţia în cuvinte. Aşa e şi cu tine, acesta e efectul cel mai frumos pe care îl ai asupra mea.