Parcuri perfecte

Ce frumoasă a fost această duminică prelungită! Iniţial, mi s-a părut ciudat: este luni şi nu sunt la serviciu. Şi ce bine îmi părea, să zburdăm am spus! Câteva ore cu rolele, apoi am revenit la o pasiune mai veche: bicicleta. M-am convins, e aşa cum se spune, mersul pe bicicleta nu se uită. Deşi nu am mai mers din liceu şi initial mă gândeam că nu o să am echilibru, a fost relaxant şi mi-am propus ca de acum să repet experienţa cât mai des.

Si totuşi, urcată pe bicicleta parcă am revenit la realitate şi am început să observ aglomeraţia din parc. Necesita mult mai multa atenţie decât rolele. Parcă de pretutindeni putea să apară brusc cineva în faţa mea.Asa că în seara această o să visez la parcuri perfecte, parcuri în care există zone diferite pentru fiecare sport pe care vreau să-l practic. Parcuri foarte mari, în care să mă pierd, parcuri cu o multime de flori colorate care să mă facă să simt că sunt departe şi că forfota oraşului nu mă urmăreste şi aici. Parcuri, în care plouă doar uneori dimineaţa, pentru ca după-amiaza să se simta un aer curat şi toata lumea să se bucure de sportul său preferat.