23 mai 2010

Generalizări

Generalizări: ” Îmi place de tine, pentru că eşti aşa…”. Ce înseamnă “aşa”, când auzi această afirmaţie mult prea devreme, când tu simţi că persoana care spune asta nu te cunoaşte? Oare plecăm de la nişte premise greşite sau vrem să credem cu disperare că acea persoană este exact ceea ce cautăm? Oare o încadrăm într-un tipar şi ne mulţumim să credem că aceea este realitatea? Apoi ne pierdem în comoditate langă o persoana care este “aşa” cum am visat-o?

Cum de uneori refuzăm să cunoaştem, doar pentru ca noi vrem să credem că acea persoană este “aşa”? Ridicăm acea persoană pe un piedestal pentru că este “aşa”, avem aşteptări de la ea din acelaşi motiv, dar oare ştim cum este ea cu adevărat? Sau credem că dacă îi ştim câteva principii în mod sigur este “aşa”? Totuşi, nu ne dăm seama că atunci când pune în practica acele principii, persoana respectivă este cu totul altfel şi că merită sa fie cunoascută exact cum este. Poate că ne va plăcea şi mai mult, trebuie doar să fim dispuşi să o cunoaştem fără generalizări si încadrări. Cred că merită să cunoaştem cu adevarat, tocmai pentru că defectele şi calităţile fac o persoana unică şi acestea pot fi adevăratele motive pentru care să ne placă.

4 comentarii:

  1. "Cred că merită să cunoaştem cu adevarat, tocmai pentru că defectele şi calităţile fac o persoana unică şi acestea pot fi adevăratele motive pentru care să ne placă.""

    Ai dreptate:*, pt ca si defectele exista, si nu e posibil sa cunosti doar calitatile.
    Cand cumperi un mar, nu il cumperi decojit doar pentru ca nu iti place coaja! E ca si cum ai cumpara un ou fara galbenus!! (imposibil)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne place atât de mult ideea de "persoană perfectă", încât ne-am păcălit că ea chiar există.

    RăspundețiȘtergere
  3. of si tu acum!
    esti asa...
    :)) :P

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ilana: Da :)) Nici nu stii cat imi doream sa fiu asa :)) Acum ca am reusit nu-mi mai trebuie nimic :P

    RăspundețiȘtergere