28 iun. 2010

Jumătăţi de masură

Sferturi, jumătăţi de masură, momente frumoase dar contra cronometru. Fiecare parte ne face să ne dorim mai mult întregul, să visăm la acest moment când poate totul va fi posibil.. Cum renunţăm la jumătăţile de măsură când chiar şi ele ne plac, când par sa fie mai bune decât gândul de a renunţa? Care este compromisul pe care îl facem atunci când nu suntem dispuşi să forţăm nota şi să spunem gata cu jumătăţile de măsura? Ce alegem: “totul” sau “nimic”? “Totul” pare atât de frumos, “nimic” pare trist la început, dar poate că în timp va duce la linişte, la descoperirea altor stări chiar mai frumose.

14 comentarii:

  1. cred ca de multe ori oamenii se multumesc si cu jumatati de masura...(eu nu fac parte din oameni)Cred ca nu mai vreau nimic

    RăspundețiȘtergere
  2. ca sa te bucuri de un lucru.. tre sa aplici: cate un lucru o data. Nu trebuie sa combini inşpe mii de chestii ca sa nu ai nicio satisfactie in final :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Black Angel: Hmmm...nimic :D Cum asa?

    @George: Da, sunt de aceeasi parere: dc ne implicam in prea multe lucruri, nu finalizam nimic asa cum trebuie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesanta problema dezbati tu aici, Alexandra. Uneori nu poti sa alegi totul si, decât nimic, mai bine te multumesti cu jumatatea de masura pe care o consideri toata a ta. Daca nu poti avea totul, te poti macar implica total pe bucatica ramasa pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  5. totul niciodata nu il poti avea... asa ca ramane... nimicul ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dragos FRD: Da, de cele mai multe ori este convenabil sa ne multumim cu acea bucatica. Cred ca mai mult se pune problema de a vrea, nu de a alege. Probabil ca atunci cand ne incapatanam sa vrem totul, treptat incepem sa respingem ideea de a avea doar o parte.

    @Unnousens: Si totusi..nimicul poate lua atatea forme :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Alexandra, pai depinde la ce ne referim. A fost un caz in box mai de demult, cam acum 50 de ani. Un francez mai avea o repriza in care nu trebuia decât atât: sa ramâna in picioare pâna la gongul final pentru a deveni campion mondial. Putea se si plimbe prin ring. Dar nu! El a vrut totul! A vrut sa invinga prin KO. S-a napustit asupra adversarului si...a fost facut el KO.

    Nu mai bine se multumea cu o victorie la puncte?

    Uneori...probabil ca e mai bine sa fii mai putin egoist si sa te multumesti doar cu o parte. Pentru ca, vrând totul, e posibil sa pierzi totul.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dragos FRD: Da, in cazul francezului ar fi fost mai bine, dar cred ca a intervenit orgoliul si nu a stiut sa se opreasca la timp.

    De exemplu, de ceva timp observ o persoana care spune: "nu mai vreau nimic" (referitor la alta persoana). Totusi, de fiecare data cand aceasta persoana apare, se multumeste cu o parte cat de mica, desi cred ca isi doreste un intreg. Probabil ca aceasta persoana stie sa pretuiasaca acele parti, dar oare cand se va opri dc nu este ceea ce isi doreste?

    Intr-adevar, uneori ne trebuie mult curaj pentru a risca acea parte si preferam sa ramanem cu acestea.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Alexandra...nu stiu cum de ai facut dar culmea este ca am si eu o dilema de genul celei prezentate de tine. Vrând totul ...e posibil sa sufocam cu prezenta noastra.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Dragos FRD: :) Da, este posibil sa se intample asta...De cealalta parte cred ca este sufocanta intrebarea: "dar de ce mai revine, daca nu vrea totul". Si prin "tot" ma gandesc la ceva ce nu implica pauze, indoieli, nehotarare. Sunt curioasa care este rezolvarea acestor dileme :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Nimicul e nimic si atat :D

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Alexandra, foarte interesante dileme...Cine stie? Poate nu e un invingator...because only "the winner takes it all"...Pe de alta parte, nehotarârea este baza tolerantei :-) . Nu cred ca exista o rezolvare in sensul clasic, cred ca ar putea exista doar o intelegere a punctului de vedere al celuilalt.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Alexandra, multumesc frumos pentru subiectul articolului tau. Mi-ai dat o idee. Sper ca nu te superi daca voi introduce in articolul meu câteva din concluziile la care am ajuns dezbatând articolul tau. Nu-i asa? :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Dragos FRD: Da, sunt de aceeasi parere, ca intelegerea poate duce la gasirea unui consens in cazul dilemelor de acest gen.

    Cat despre articol, ma bucur ca ti-a fost util si te-a inspirat. Abia astept sa citesc articolul tau :)

    RăspundețiȘtergere