10 iun. 2010

Dragoste sau obsesie?

Care este limita dintre dragoste şi obsesie? Când încă avem siguranţa că mai suntem capabili să facem diferenţa între ele? La ce se reduce această diferenţă? Dragostea este prietenă cu siguranţă şi cu fluturasii din stomac; obsesia ştie să le imite, dar este prietenă cu obisnuinţa.

Oare nu amândouă ne fac să stăm până târziu în noapte, să avem o mulţime de gânduri, planuri, dorinţe, suspiciuni? Treptat devenim o victimă a propriei imaginaţii, a propriei inimi, avem senzaţia că ne scufundăm în amândouă. Gustul dulce care ne învăluie când ne îndrăgostim dispare…Apoi o cautăm, ramânem fixaţi pe sentimentul acela profund şi cu orice efort încercăm să-l regăsim. În schimb obsesia pare să fie pretutindeni, pare sa fie mai reală. Ea nu dispare într-o clipă, are un gust familiar, ca şi când întotdeauna ne pândeşte şi vrea sa rămână cu orice preţ..

Dragoste sau obsesie? Cum evităm obsesia şi cum păstrăm dragostea?

19 comentarii:

  1. Uite ce înseamnă obsesie, în concepţia mea...

    Ion şi Claudiu Schiffer esuati pe o insula pustie.
    Pentru ca fusese salvata de Ion, Claudia ii zice in felul urmator:
    -Mai Ioane, pentru ca m-ai salvat, iti indeplinesc orice dorinta vrei tu.
    -Pai, mai Claudie, uite care e treaba, ma lasi sa iti spune Gheorghe?
    Claudia se uita ciudat, dar se invoieste.
    Peste putin timp....
    -Auzi mai, Gheorghe?
    -Aud.
    -Ştii cu cine sunt eu naufragiat pe insula asta pustie, ma? Cu Claudia Schiffer, ma!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Keltghost: Foarte tare :)) La fix merge explicatia aceasta :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Teoretic nu ar fi greu, dar practica ne omoara. Daca am fi atenti mereu nu s-ar ajunge la obsesie....cel putin asta cred eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. @NighOn: Da..de cele mai multe ori uitam sa mai evaluam situatia, iar tarziu cand o facem nu mai suntem capabili sa raspundem daca sunt sentimente, obisnuinta sau obsesie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Obsesia se instaleaza atunci cand intalnim o persoana pe care nu o putem avea si care se transforma astfel intr-un ideal. De cele mai multe ori sunt persoane pe care nu le cunoastem prea bine, persoane despre care doar noi insine ne-am creat o imagine si sentimente, fara fundamente reale. Dragostea adevarata presupune compatibilitate, atractie sexuala reciproca si mai ales o oarecare doza de libertate si incredere deplina acordata partenerului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Obsesia cred ca e egoism... o dorinta de a fi numai pentru tine, de a avea numai pentru tine...
    Dragostea e mai nobila... e rabdatoare... :)

    Umile cuvinte ale unuia care inca nu a scapat de egoism...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragostea e un sentiment pe care-l "imparti" in doi.. cand vorbim de obsesie vorbim de dorinta unuia de a cuceri/castiga/avea ceva, iar acel ceva pentru el/ea este un ideal :), iar cand isi atinge scopul intervine monotonia :), zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Unnousens: Sper ca foarte curand sa scapi de egoism si sa descoperi partea frumoasa a lucrurilor.

    @Madalina: Da, sunt de acord cu tine :) Un ideal, un scop, o tinta de nu poate fi atinsa :)

    RăspundețiȘtergere
  9. pe vremuri nu făceam diferența. Eram cu un picior aici și cu unul acolo.
    Acum m-ai luat „cetățenie” doar într-o parte :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Ilana: Intr-o zi tre' sa-mi povestesti cum ai reusit :P :-*

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna intrebare mai ales ca exista o linie atat de fina intre dragoste si obsesie. Obsesia nu insemna o dragoste neinpartasita cum spune Nice si nici familiarismul relatiei nu devine o obsesie. A tine dragostea cu sila este o obsesie.
    Dragostea nu se tine cu o cutie de bomboane si un buchet de flori. Se lasa libera, se doreste liberul arbitru.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Cristi M: Da...Orice ar fi, dragoste cu forta nu se poate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred că dragostea este un fel de obsesie tăcută, totul este să nu se treacă de o anumită limită, atunci încetează să mai fie un sentiment frumos, ci unul bolnav.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Zenna: Interesanta perspectiva :) Pacat ca de multe ori nu ne dam seama cand acea limita este depasita :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Grea si inteligenta dilema...Imi place foarte mult observatia Zennei. Cred ca obsesia este dragostea mutata din locul ei natural. Asa cum "mai binele" devine de multe ori dusmanul "binelui", asa si "mai multa dragoste" se poate converti destul de usor in "obsesie".

    Parerea mea este ca intrebarea trebuia pusa usor altfel: cum pastram echilibrul intre dragoste si obsesie? Asta pentru ca ai observat un lucru fain, si anume ca "amândouă ne fac să stăm până târziu în noapte, să avem o mulţime de gânduri, planuri, dorinţe, suspiciuni". Prin urmare nu sunt decât doua fatete ale aceleiasi monede.

    Repet, e parerea mea. Sa nu te superi pe mine...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dragos FRD: Imi place observatia ta referitoare la echilibru, cred ca asa ar fi cel mai corect spus :) In primul rand dragostea presupune un echilibru...cand acesta se pierde cred ca apare confuzia. Cautam motive sa inclinam balanta in favoarea dragostei, dar nu suntem constienti ca poate s-a transformat in obsesie. Poate abia cand intervine un element din exterior (cineva care sa ne traga de maneca) incercam sa ne dam seama care mai sunt sentimentele noastre si sa stabilim acest echilibru.

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Alexandra....uneori echilibrul poate veni si din interior; dar e foarte dificil daca nu gasesti un punct de sprijin. Uneori, asa cum ziceai, iti vin in ajutor cei care te trag de mâneca. Pe acestia ii numim "prieteni adevarati".

    Hmmmmm...nu t se pare ca esti o idee cam prea matura pentru vârsta ta? :-)

    RăspundețiȘtergere
  18. @Dragos FRD: :"> Hmmm...uneori mi se pare ca da, alteori cred ca dau dovada de prea putina maturitate. Depinde de caz :D

    RăspundețiȘtergere