Gotye- Somebody That I Used To Know

Maturitate vs. Imaturitate

"Femeile imature îşi păstreaza agenda complet goală şi asteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele  activităţi la care doreste să participe. Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor.Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil. Femeile imature îl "verifică" pe bărbatul care nu le-a sunat.Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat. 

Femeile imature încearcă să "înlănţuiască" un bărbat utilizand sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te "înlănţuiască" el pe tine. Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminti să termine barbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc...Femeile mature, în aceeasi situaţie, spun "Opreşte-te", se ridica, se îmbracă şi pleacă.

Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu.Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.

Femeile imature ignoră "băieţii buni". Femeile mature ignoră "băieţii răi". Femeile imature îl pot aduce pe un bărbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe barbat acasă. Femeile imature sunt permanent îngrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat. Femeile mature ştiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat. Femeile imature încearcă sa monopolizeze tot timpul bărbatului lor. Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită spaţiul de care are nevoie unui barbat - asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut şi special - şi pleacă să se distreze cu proprii prieteni. 

Femeile imature sunt rănite de un bărbat şi-i fac pe toti ceilalţi bărbaţi să plătească păcatele aceluia. Femeile mature ştiu ca acela a fost doar UN bărbat.Femeile imature se indrăgostesc şi vanează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate  realitătile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi  îşi  văd de viaţa lor mai departe, fără amăraciune şi furie."

Tăcere...

Uneori avem nevoie doar de tăcere…Indiferent cât de grele sau de interesante sunt încercările prin care trecem, de multe ori simţim nevoia unui moment de răgaz, în care sa ne ascultăm doar pe noi pentru a ne regăsi..Apoi, urmăm tăcerea, o asociem cu toate acele gânduri care încă ne fac să revenim la lucruri care deja şi-au pierdut farmecul, dar încă îmbracă o formă atrăgătoare…Iar când suntem pe cale sa cedăm pentru a face iar acelaşi lucru, ne amintim că poate tăcerea aceasta care deja nu mai e forţată, ne poate face să ajungem mai uşor la acele lucruri noi pe care ni le dorim..

Poate că uneori tocmai prin aceasta tăcere învăţam să nu ne mai lăsăm influentaţi, dar mai ales în final, dupa ce am acceptat tăcerea, putem să zâmbim liberi de orice alt gând…

Slowly...

Mr. Popper's Penguins

Inspirat din cartea pentru copii cu acelasi titlu din anul 1938 a autorilor Richard şi Florence Atwater, filmul "Mr. Popper's Penguins" îl are in centrul actiunii pe Tom Popper, un dezvoltator imobiliar  preocupat să construiască  zgârie-nori în locurile îndrăgite de  new yorkezi. Prins în tot felul de strategii menite să-i asigure succesul, Popper se îndepărtează de familia lui şi devine  singura persoană de pe planetă care se bucură că: “În sfârşit este luni!”

Lucrurile încep să se schimbe când Popper moşteneşte de la tatăl lui 6 pinguini şi este fortat să îşi transforme apartamentul luxos într-un paradis înghetat pentru a le asigura micutilor locatari conditii prielnice de viată. Treptat acesta se ataşează de simpaticii pinguini şi învată câteva lucruri pretioase de la aceştia, care în final îl ajută să se regăsească.

Ce pot sa mai spun? Văzut, plăcut, iar acum simpatia mea pentru pinguini este şi mai mare. Aşa că vi-l recomand cu mult drag şi sigur vă va stârni câteva zâmbete.

Sfârşit sau început?

Ma gândeam că şi acest început se va simti la fel ca sfârşitul. Un sfârşit calm, în care sesizezi ca niciun cuvânt nu mai poate înclina balanta în altă directie. Un sfârşit prelungit într-un nou început şi întâmpinat cu un zâmbet. 

Un sfârşit mai grozav decât oricare sfârsit pe care mi-l aminteam, un sfârşit liber de orice amintiri sau gânduri.. Mai mare, mai incitant decat orice bungee jumping în timp pentru a intui daca acest nou început se va mai intersecta vreodată cu sfârşitul?

Început sau sfârşit? Sfârşit sau început? Sau doar senzatie de eliberare care nu mai necesită încadrări?

Someone like you...

Auzite, zise sau patite (3)

- De la ce vine CS (număr la maşină)?
- Cred că de la Caracaş.

- Sâmbăta seară o să merg la operă.
- Ce bine, poate o să-ti placă vreun operant de pe acolo.

-Si cum se spune la cămilă în germană?
-Incă nu ştiu, am învătat doar animalele elementare.

Roluri..

Uneori, acceptăm roluri în care nu ne-am fi vazut, roluri despre care afirmăm că nu ne caracterizează. Dar, cântărim factorii interiori și învătăm să ne adaptăm situatiei. Poate că uneori ne simtim chiar mai provocati decât într-un alt rol care ar fi coincis cu ceea ce ne-am dorit.

Treptat se dovedesc roluri în care imaginatia este antrenată de dor, iar impulsurile nu mai pot fi controlate, ci doar exteriorizate. Zâmbetele oferă mai mult farmec fiecărei scenete, întrebările despre ce va urma se contopesc cu dorinta de a avea o interpretare sinceră, al cărui efect să persiste..

Dar ce facem, când aparent rolul se sfârșește? Zâmbim, gândindu-ne că a fost o experientă frumoasa sau încercăm să cream o continuare, care poate va presupune un alt rol pentru care initial nu ne potrivim...Păstrăm gustul acelui moment de glorie sau ne încredem în intuitie, care ne îndeamnă să reluăm pentru că este posibil ca acea continuare să fie și mai frumoasă?

Pană la urmă, cum ieșim din scenă?

Definitiv

Contradicţie, definitiv, zâmbete, momente frumoase, situaţii sufocante care mai apoi sunt compensate printr-o stare de linişte totală..Un amalgam de stări, acelaşi déjà vu care implică o alegere imediată, dar definitivă de această dată.

Ar fi uşor dacă am putea cântari ce contează mai mult în luarea acestei decizii…Cum ar fi să luăm în calcul doar momentele frumoase având în vedere că poate treptat vom găsi şi o soluţie pentru ceea ce uneori pare sufocant? Sau să analizăm fiecare lucru care trebuie să fie altfel, dar indiferent de implicare pare imposibil..

Doar că nu putem cântări, momentele se întrepătrund, iar dorul de acele momente pentru care ştii că merită să încerci, duce la accentuarea acestei nevoi de a lămuri lucrurile..Urmează o zi de nostalgie, o zi de hotărâre, o zi în care îti spui că nu vrei, apoi alta în care realizezi că vrei şi că o sa te implici şi mai mult..

Şi totuşi, în final ajungi să iei o decizie puţin ameţită şi afirmi că e definitiv. Vrei să fii sigur de ea şi adaugi extrem de definitiv, cât se poate de definitiv, cel mai definitiv. În final, ceva din noi rămâne prins în acel dor, iar partea conştientă se decide să se agate de un cuvânt care pare să aibă sens…dar care totusi poate fi zdruncinat la cel mai mic semn că mai există o posibilitate ca lucrurile să fie altfel.

Sunday Girl

Rutină..

Până la urmă ce mai însemnă să joci cinstit acolo unde totul se bazează pe simţire, departe de raţional, departe de a avea răbdare pentru următoarea mutare..? Si cum alegi să joci când ştii că slăbiciunea celuilalt jucător eşti chiar tu? O slăbiciune ce îl face să vrea tot mai mult, o slăbiciune ce nu vrea să mai ţină cont de limite, deşi acestea sunt mai evidente ca oricând...

De fiecare dată când crezi ca jocul s-a terminat, acesta este reluat mai tumultos, pană când găseşti puterea să te desprinzi pentru un moment şi să te întrebi: care va renunţa primul? Cum reuşeşti să renunţi la ceea ce pare departe de obisnuinţă şi totuşi este rutina fiecarei zile..? O rutină care te încantă şi surprinde, o rutină pe care o aştepţi cu nerăbdare în fiecare zi, fără să ai siguranţa ei..

Fever

Motive

De multe ori lucrurile se sfârşesc din cu totul alte motive, nicidecum cele reale sau mai la îndemână, ci cele strânse în timp, cântărite şi bine răstălmacite. Motive de care suntem conştienti, pe care o vreme am încercat sa le acceptăm, dar nu am reuşit. Asa că le-am mai trecut cu vederea o perioadă, pâna când un lucru simplu, banal a generat explozia acelor motive. O explozie ce lasă urme doar de moment şi întăreşte senzaţia că lucrurile pot fi mult mai frumoase în altă conjunctură şi că nu trebuie să încetam să credem că acea conjunctura ne va surprinde când ne aşteptăm mai puţin.

One minute fly

Mult prea mult

Cedare...Zâmbete ce se contopesc într-o provocare ce devine din ce în ce mai incitantă. Gânduri libere, dorinta de a crea un moment şi mai frumos. Senzatia devine din ce în ce mai puternică fara a fi descoperită vreo limită. Mult prea mult a devenit expresia lor uzuală, un mult prea mult dupa care tânjesc cu fiecare nou lucru pe care-l descoperă împreună. Poate că va fi un mult prea mult ce va dura mai mult decât şi-au plănuit, poate că va fi un mult prea mult care mereu va aduce încă un zâmbet. Deocamdată, este doar un mult prea mult care face ca fiecare zi să fie mai palpitantă, mai plină de nerăbdare şi mai ales, un mult prea mult care întăreşte gândul că uneori lucrurile pot fi extrem de simple şi frumoase şi nu trebuie să mai cautăm motive pentru care să nu credem sau să le complicăm.

Little tornado

Cuvinte

E ciudat cum de cele mai multe ori cuvintele învăluite ale unei persoane care îţi place, te tulbură mai mult decât declaraţiile simple ale unei persoane care nu-ţi place. În prima situatie revii asupra lor de nenumărate ori, cochetezi cu ideea că poate persoană respectivă a vrut sa evidenţieze exact ceea ce simţi şi tu. În cea de-a doua situaţie, încerci să ţi le reamintesti, dar nu te mai poţi concentra asupra situaţiei şi pur şi simplu mergi mai departe. Si astfel revii asupra cuvintelor tulburătoare, la fel de simple, dar spuse exact de cine trebuie…

Eu...

Ohh la la, ce de praf în Wonderland! Îi multumesc Iuliei pentru că mi-a dat ocazia să fac putină ordine cu ajutorul unei lepşe:

sunt: încăpăţânată, ambtiţioasă, zăpăcită, împiedicată, ironică, putin rautacioasă cu cei care reuşesc să mă calce pe coadă.

aş vrea: o fabrică de zâmbete

păstrez: de fapt încerc să păstrez puţin optimism în orice situatie

mi-aş fi dorit: ca pentru o zi să fiu invizibilă

nu-mi place: să mă cert cu cineva sau să am senzatia că cineva este supărat pe mine

mă tem: să nu fiu într-o situatie fără sfârşit (cel putin aparent)

aud: doar ceea ce vreau

îmi pare rău: că uneori nu stiu să am răbdare

îmi place: să râd

nu sunt: ceea ce îşi doresc alte persoane să fiu…sunt eu, orice ar fi.

dansez: mai mult topăi decât dansez

cânt: dimineata prin casă şi uneori la birou

niciodată: nu aş spune niciodată

rar: reuşesc să nu spun un lucru pe care mi-am propus să nu-l spun

plâng: când as vrea să fac mai mult şi nu mai pot

sunt confuză: atunci când cuvintele se contrazic cu faptele

am nevoie: întotdeauna de el

ar fi trebuit: ca uneori să nu fi analizat atât de mult lucrurile şi doar să mă fi bucur de ele.

aş putea: să zâmbesc în fiecare zi

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.