Ma gândeam că şi acest început se va simti la fel
ca sfârşitul. Un sfârşit calm, în care sesizezi ca niciun cuvânt nu mai
poate înclina balanta în altă directie. Un sfârşit prelungit într-un
nou început şi întâmpinat cu un zâmbet.
Un sfârşit mai grozav decât oricare sfârsit pe care mi-l
aminteam, un sfârşit liber de orice amintiri sau gânduri.. Mai mare, mai
incitant decat orice bungee jumping în timp pentru a intui daca acest
nou început se va mai intersecta vreodată cu sfârşitul?
Început sau sfârşit? Sfârşit sau început? Sau doar
senzatie de eliberare care nu mai necesită încadrări?
lasă deoparte încadrările; când apare senzaţia cu pricina, take it as it is...
RăspundețiȘtergere@Camelia: Da, bun indemn..altfel, riscam sa ratam momentul pana cand ne dezmeticim :D
RăspundețiȘtergereexact! şi sunt destul de rare momentele astea, aşa că nu se ştie câte îţi permiţi să pierzi;)
RăspundețiȘtergereCa sa umblu la un cliseu... orice inceput e un sfarsit... ori vice versa... :) Na, ca m-am confuzat. Ideea e ca niciodata nu stii ce te asteapta dupa colt :)
RăspundețiȘtergere@Iulia: Da, de multe ori incerc sa ma gandesc la acest cliseu, dar uneori ard de nerabdare sa vad ce e dupa colt :D :)
RăspundețiȘtergereun nou început vine mereu după un sfârșit!
RăspundețiȘtergere@Ilana: Da, aproape intotdeauna...:) Mai exista uneori si cate o exceptie cand sfarsitul acela se tot prelungeste si nu prea mai zarim inceputul acela :D
RăspundețiȘtergere