A posteriori

A posteriori poate că folosim fiecare nouă iubire ca pe un microscop, o lentilă de mărit care ne arată imperfectiunile pe care le-am trecut cu vederea în relatiile noastre trecute. Departe de a face comparatii între iubiri, facem apel la această lentilă pentru a încerca să mascăm sau să îndreptăm defectele de care noi suntem conştienti, dar care de multe ori pentru persoana iubită se transformă în acele lucruri mărunte care o fac întotdeauna să zâmbească.

A posteriori învătăm să zâmbim mai mult, să avem încredere în noi si chiar să riscăm pentru ca imaginea din spatele lentilei să devină din ce în ce mai clară.

Scuza iubirii..

Gânduri alandala, gânduri ce se ştiau ancorate în realitate şi singurul lor efect era zâmbetul pe care-l purtai. Gânduri care te fac să-ţi dai seama că ai atins un grad de maturitate care te face să accepţi şi să ştii să rezolvi lucrurile mult mai uşor. Cam cum sunau aceste gânduri? Le ascultam o dată cu tine si înţelegeam că scuza gesturilor de doi lei nu există, poate doar cheful de a accepta că cel mai adesea oamenii au scăpări. Dacă ne gândim mai bine, nici scuza iubirii nu există, ci doar faptul că de cele mai multe ori închidem ochii, ca şi când nu observam multe lucruri.

Poate că ceea ce aş fi vrut să-ţi spun era că îmi place senzaţia pe care o am când te scuzi, când te iert, desi amândoi ştim că asta se întâmplă doar pentru ca încă mai am dispoziţia de a te asculta. Ţi-ai pledat cazul şi de aceasta dată, concluzia mea fiind ca orice poate să fie o scuză bună atât timp cât încă suntem dispuşi să credem. Poate că scuzele nu există, ci doar motivaţiile pe care noi le găsim pentru a crede în cuvintele care îmbracă forma unor scuze.

Noi...

Am fost tentata sa spun ca pentru a reusi, o relatie are nevoie de 4 piloni: sinceritate, daruire, respect si comunicare. Apoi, m-am gandit ca si acolo unde exista o imbinare a acestor elemente este nevoie si de multa rabdare: pentru a-l cunoaste pe celalalt si mai ales pentru a ne cunoaste pe noi in raport cu el. Noi, cei care invatam sa ne deschidem sufletul, noi cei care daruim pentru ca asa simtim, nu pentru ca asteptam ca si celalalt sa faca la fel. Noi, cei care ne pierdem in celalalt, noi cei care de multe ori zambim gandindu-ne cat de multe lucruri frumoase am invatat de la cel pe care il iubim. Noi, cei care devenim mult mai increzatori, noi cei care ne dorim ca orice ar fi, sa putem fi alaturi de celalalt si sa il facem sa zambeasca zi de zi. Noi, cei care de multe ori ne dam seama ca iubirea nu poate fi limitata prin fapte sau prin cuvinte, tocmai pentru ca prin prisma ei ne redescoperim si ne reinventam in orice moment.