Cât de mult putea să mai viseze? O dorinţă ascunsă începea să devină realitate. Iniţial, şi-a dorit să creadă că şi acum va fi doar un entuziasm trecător. Insă, pe măsură ce îl cunoaştea, începea să simtă că atunci când chiar îţi place de cineva, dorinţa şi entuziasmul nu se mai temperează. Din contră, vrei să afli tot mai mult, gândurile şi întrebările referitoare la el încep să se întreacă, dar la un mod frumos, plin de nerăbdare. Toţi îi observau zâmbetul şi ar fi vrut să-i ştie cauza. Ea continua să zâmbească, fără să spună ceva, pentru că aceasta este taina ei şi nu putea fi alterată de păreri sau sugestii. Fiecare conversaţie, zâmbet şi întalnire începeau să se transorme în pasiune ei secretă. Nu o mai interesa altceva, pentru că după mult timp, reuşea din nou să zâmbească din tot suflet. El era cauza, iar ea îşi dorea să păstreze totul doar pentru ea.
Astăzi vă întreb ce părere aveţi despre relaţiile secrete? Secret în sensul în care, între două persoane există o conexiune frumoasă, dar în public păstrează distanţa. Un salut timid, câteva întrebări simple, dar altfel nici nu ai crede că se cunosc. Secret, în sensul în care acesta poate fi încă un ingredient care să aducă ceva pozitiv relaţiei respective. Care ar fi motivele care v-ar îndemna să aveţi o relaţie secretă?
Se afișează postările cu eticheta secret. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta secret. Afișați toate postările
7 iul. 2010
22 mar. 2010
Ingredient Secret
Incotro se indreapta relatiile, in general? Ajungem sa cunoastem prea bine persoana respectiva, astfel incat lucrurile devin previzibile si ne plictisim mult prea repede? Acordam o sansa acelei persoane pentru a o cunoaste exact cum este? Sau ne grabim sa o catalogam, ca este intr-un fel sau altul, ca mai apoi sa spunem ca nu este ceea ce ne dorim? Sau, mai grav, o inaltam pe un piedestal si spunem ca este exact ceea ce ne dorim, ca mai apoi, cand deschidem bine ochii sa fim dezamagiti?
Plecand de la principiul: “daca ne-am ars cu ciorba fiarta, suflam si in iaurt”, cat de dispusi suntem sa avem incredere, sa acordam o sansa unei relatii? Si asta, nu pentru ca ne-am plictisit, ci pentru ca intr-adevar ne place acea persoana?
Pana la urma care sunt sansele de reusita ale unei relatii? Care este probabilitatea ca acea relatie sa nu se transforme in ceva monoton, sufocant? Care ramane combinatia ideala? Oare depinde doar de noi, de gradul nostru de deschidere si sinceritate, sau relatiile reusite au si un ingredient secret? Ingredientul secret ce le face durabile, frumoase, pline de acel ceva care reflecta chimia ce exista intre acele persoane? Hmmm...care sa fie acest ingredient secret?
Plecand de la principiul: “daca ne-am ars cu ciorba fiarta, suflam si in iaurt”, cat de dispusi suntem sa avem incredere, sa acordam o sansa unei relatii? Si asta, nu pentru ca ne-am plictisit, ci pentru ca intr-adevar ne place acea persoana?
Pana la urma care sunt sansele de reusita ale unei relatii? Care este probabilitatea ca acea relatie sa nu se transforme in ceva monoton, sufocant? Care ramane combinatia ideala? Oare depinde doar de noi, de gradul nostru de deschidere si sinceritate, sau relatiile reusite au si un ingredient secret? Ingredientul secret ce le face durabile, frumoase, pline de acel ceva care reflecta chimia ce exista intre acele persoane? Hmmm...care sa fie acest ingredient secret?
Etichete:
cunoastere,
relatie,
secret
Abonați-vă la:
Postări (Atom)