Uneori limta dintre fericire şi nefericire este dată de un simplu zâmbet, de receptivitatea cuiva drag, de lucruri care de cele mai multe ori nu trebuie încadrate. Avem impresia că lucrurile trebuie să înceapă exploziv de frumos, dar cine spune că dacă păşim încet lucrurile nu pot ieşi mult mai interesant? Poate că avem nevoie de timp pentru a înţelege, pentru a ne adapta, pentru a cunoaşte, pentru a ne da seama de ceea ce dorim. Poate că drumul invers, de la nefericire la fericire este mai frumos şi senzaţia se păstrează mai mult decât atunci când entuziasmul nostru dispare după scurt timp. Poate că uneori avem nevoie să facem totul fără aşteptări, fără reguli, fără definiţii. Poate că ceea ce mă face astăzi fericită, mâine nu va mai avea efect şi invers.
Pâna la urmă ce este fericirea şi ce este nefericirea? De ce aproape întotdeauna raportăm totul la ele?
Se afișează postările cu eticheta invers. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta invers. Afișați toate postările
9 oct. 2010
8 iun. 2010
Cum ar fi?
Dacă aş servi întâi desertul şi abia apoi mâncarea doar pentru că întotdeauna abia aştept să ajung la desert? Dacă unele situaţii ar începe cu deznodământul, pentru ca mai apoi să aflu care a fost punctul de plecare? Dacă azi aş sta pe tavan şi as scrie de la dreapta la stânga? Daca azi aş face totul invers pentru că aşa m-aş simti bine? Cum ar fi dacă pentru o zi totul ar fi invers?
Cum ar fi dacă de fiecare dată când interacţionăm cu cineva am fi noi, fără dorinţa de a impresiona sau fără impulsul de a afirma nişte lucruri care nu ne caracterizează? Cum ar fi dacă am avea întotdeauna curajul să afirmăm ceea ce gândim, fără să ne facem griji pentru părerile celorlalţi? Cum ar fi dacă am fi mereu sinceri? Cum ar fi dacă farmecul cunoaşterii nu ar dura doar până când obţinem ceea ce vrem?
Cum ar fi dacă de fiecare dată când interacţionăm cu cineva am fi noi, fără dorinţa de a impresiona sau fără impulsul de a afirma nişte lucruri care nu ne caracterizează? Cum ar fi dacă am avea întotdeauna curajul să afirmăm ceea ce gândim, fără să ne facem griji pentru părerile celorlalţi? Cum ar fi dacă am fi mereu sinceri? Cum ar fi dacă farmecul cunoaşterii nu ar dura doar până când obţinem ceea ce vrem?
Etichete:
cunoastere,
desert,
deznodamant,
dorinta,
impulsivitate,
invers,
situatii,
tavan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
