Film al amintirilor

Cum rămâne cu amintirile? Cât de mult ne pot influenţa o decizie? Oare le păstram doar pe cele care ne plac? Restul chiar se şterg sau este doar un blocaj?

Nu ştiu cum se face, dar amintirile frumoase de fiecare dată necesită cuvinte noi şi parcă sunt mereu în mişcare. Te intorci pentru o clipă, retrăieşti momentul, dar sentimentul rămâne la fel de intens. De multe ori amintirile încearca să se ascundă pentru a nu înceta să apară. Acolo poate pătrunde doar persoana care le ştie, privirile se întâlnesc şi sufletele derulează acelaşi film. Treptat îmi dau seama că cele mai frumoase amintiri sunt cele care contează pentru suflet, pentru că altfel nu cred că am fi capabili să zâmbim şi să facem orice altceva să dispară. Astfel, amintirea devine prezent şi se prelungeste într-o contopire de gânduri şi dorinţe care acum ştiu să-şi găseasca calea spre a fi împlinite.

Oare putem păcăli acea parte din noi care ştie să descopere în intensitatea acestor amintiri şi motivaţia necesară pentru ca acest film al amintirilor să devină mai frumos?