5 apr. 2010

Limite...

Uneori lucrurile pot fi mai mult decât complicate…De ce să nu acceptăm acest lucru şi să ne irosim timpul trasând tot felul de limite? Limita dintre posibil şi imposibil, limita dintre agonie şi extaz, limita dintre interior şi exterior, limita dintre X şi Y, limita dintre ceea ce vreau şi ceea ce trebuie să fac, limita până la care sunt dispus să merg. Până la urmă care este rolul acestor limite? Sunt limite constructive? Ne ajută să nu ajungem în acelaşi punct de impas? Sau sunt limite de care uităm complet în momentul în care ne ciocnim cu realitatea? Oare putem ajunge prinşi între limite?

3 comentarii:

  1. depinde de ..tipul de limita!! :D :D :D ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intodeauna suntem prinsi intre limite. De regula situatiile in care trebuie sa sti sa fortezi limita si alteori sa nu o depasesti sunt foarte dese. Nu intodeauna suntem inspirati pentru a face acest lucru. Teama dea nu da gres e mare si se prefera solutia de mijloc, intre limite.

    RăspundețiȘtergere
  3. clar sarim peste limite, atunci cand suntem pusi fata-n fata cu ele. dar, daca ne prefacem ca nu mai exista limite, totul devine mult mai simplu:)

    RăspundețiȘtergere