16 dec. 2010

Joc al anticiparii

E usor să ne gândim la situatii viitoare în care vom detine controlul. Zâmbim şi ne spunem că e doar un joc pe care îl vom incheia atunci când credem că am experimentat totul. Doar că totul întârzie să apară, pentru ca noi am pierdut controlul şi ne implicăm din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, înca ne credem stăpâni pe situatie, desi rolurile s-au inversat demult. Treptat jocul devine dublu pentru ca încă ne axăm pe un scop care a fost demult atins, iar noi uitam să ne îndreptăm spre mutarea care ar sfârşi jocul. Mai mult, adăugam noi reguli, care să-l facă mai palpitant. Oare mai realizăm că am devenit prizonieri în propriul joc, care dintr-un joc al anticipării s-a transformat într-un joc al plăcerii?

10 comentarii:

  1. Tind sa cred ca sunt tot mai rare, daca nu chiar total absente, situatiile in care putem spune ca detinem controlul...Autocontrol, control...totul pare relativ...Nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Roxana: Intr-adevar :) Relativ, aparent simplu, dar daca privim putin din exterior poate reusesim sa vedem ca jocul e prea tentant si asta invinge orice autocontrol :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Ştii cum vine toată treaba asta? E ca şi cum ai pune doi cai la căruţă. Idee e că... în momentul în care doar unul trage, povara devine mai grea.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Iulia: Foarte bine spus :) Asa e, de cele mai multe ori ritmul difera :D

    RăspundețiȘtergere
  5. De cele mai multe ori, unul se aşează cu ms-dosu' în ţărână şi refuză să coopereze.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare de tot raspunsul Iuliei :-) :-)
    Eu cred ca nu-i niciun bai daca jocul anticiparii se transforma in jocul placerii. Crestere calitativa, cum ar veni.
    Pierderea controlului....hmmmmmm....al naibii orgoliu :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Unii, mai fricosi, nu-l joaca deloc, de teama sa nu se arda cu focul, iar cei care simt nevoia sa detina mereu controlul, apeleaza la tactici "neortodoxe" pentru a nu fi prinsi pe picior gresit. Jocul asta nu e destinat oricui, ci doar jucatorilor impatimiti. Pentru ca este, fara indoiala, un joc al placerii.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dragos: Si mie mi-a placut :)
    Da, orgoliuul asta e tare incapatanat si ar vrea macar cate putin din toate :D

    RăspundețiȘtergere
  9. @Nice: Stim cu totii ca doar riscand macar putin, putem ajunge la acea placere desavarsita :) Ai dreptate, e doar pentru jucatori impatimiti si cu experienta :D

    RăspundețiȘtergere