10 dec. 2010
Ciclicitate
Senzatie de ciclicitate..Oare cine mai tine evidenta dacă e un alt sfârşit, sau un nou început? Poate că uneori ajungem la o intersectie în care ştim că putem doar să zâmbim, fără presupuneri sau anticipări. Poate că cel mai bun mod de a ieşi din ciclicitate este sa încetăm să căutam o solutie permanentă, iar atunci solutia care va veni de la sine va fi un zâmbet care va tine loc de orice altceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e cam imposibil să nu încerci să cauţi o soluţie:)
RăspundețiȘtergere@Camelia: :D Da, e teribil de greu sa reusesti sa ai astampar si sa astepti sa vina de la sine :) Dar si cand se intampla, e un zambet frumos cel pe care il incercam :)
RăspundețiȘtergereEu citisem pe undeva ca orice sfârsit e un alt inceput. Asta in afara de ... ma rog... sfârsitul final, ca de atunci incolo nimeni nu stie ce urmeaza.
RăspundețiȘtergereUf, nici eu nu stiu ce e mai bine. Sa anticipezi sau doar sa zâmbesti? Mie mi s-a spus ca n-ar fi bine sa anticipezi, pentru ca asta s-ar putea sa te incurce in caz ca anticiparea e gresita. Oricum nu poti rezolva o problema decât atunci când apare, nu inainte.
Deci da, sunt perfect de acord cu tine :-)
@Dragos: Cred ca zambim cu atat mai mult cand se intampla ceea ce am anticipat :) Si ca sa existe mai multe posibilitati sa se intample, trebuie sa incercam sa pastram o gandire cat mai pozitiva :)
RăspundețiȘtergere