25 dec. 2010
Walking in a Winter Wonderland
Va doresc un Craciun Fericit alaturi de cei dragi si sa aveti parte de multe surprize frumoase si mai ales de multe, multe zambete!
18 dec. 2010
16 dec. 2010
Joc al anticiparii
E usor să ne gândim la situatii viitoare în care vom detine controlul. Zâmbim şi ne spunem că e doar un joc pe care îl vom incheia atunci când credem că am experimentat totul. Doar că totul întârzie să apară, pentru ca noi am pierdut controlul şi ne implicăm din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, înca ne credem stăpâni pe situatie, desi rolurile s-au inversat demult. Treptat jocul devine dublu pentru ca încă ne axăm pe un scop care a fost demult atins, iar noi uitam să ne îndreptăm spre mutarea care ar sfârşi jocul. Mai mult, adăugam noi reguli, care să-l facă mai palpitant. Oare mai realizăm că am devenit prizonieri în propriul joc, care dintr-un joc al anticipării s-a transformat într-un joc al plăcerii?
10 dec. 2010
Ciclicitate
Senzatie de ciclicitate..Oare cine mai tine evidenta dacă e un alt sfârşit, sau un nou început? Poate că uneori ajungem la o intersectie în care ştim că putem doar să zâmbim, fără presupuneri sau anticipări. Poate că cel mai bun mod de a ieşi din ciclicitate este sa încetăm să căutam o solutie permanentă, iar atunci solutia care va veni de la sine va fi un zâmbet care va tine loc de orice altceva.
Etichete:
ciclicitate,
incepu,
sfarsit,
solutie
6 dec. 2010
2 dec. 2010
Intre da si nu
Oscilând între DA şi NU, când răspunsul este simplu încă de la bun început.
Ametiti de senzatia că încă ne dorim un lucru într-un moment în care e nevoie doar de încă un zâmbet pentru a ne da seama că am mers demult mai departe.
Suntem convinşi de NU, până când DA începe iar să ne facă cu ochiul şi tindem să devenim putini nostalgici. Poate că ce ramăne e doar întrebarea: oare ne putem transforma cea mai frumoasă slăbiciune în cea mai mare provocare? Să ştii că îti doreşti, dar să accepti faptul că poti realiza mai mult dacă vei reuşi să spui nu.
Ametiti de senzatia că încă ne dorim un lucru într-un moment în care e nevoie doar de încă un zâmbet pentru a ne da seama că am mers demult mai departe.
Suntem convinşi de NU, până când DA începe iar să ne facă cu ochiul şi tindem să devenim putini nostalgici. Poate că ce ramăne e doar întrebarea: oare ne putem transforma cea mai frumoasă slăbiciune în cea mai mare provocare? Să ştii că îti doreşti, dar să accepti faptul că poti realiza mai mult dacă vei reuşi să spui nu.
Etichete:
provocare,
slabiciune,
zambet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)