Gotye- Somebody That I Used To Know

Maturitate vs. Imaturitate

"Femeile imature îşi păstreaza agenda complet goală şi asteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele  activităţi la care doreste să participe. Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor.Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil. Femeile imature îl "verifică" pe bărbatul care nu le-a sunat.Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat. 

Femeile imature încearcă să "înlănţuiască" un bărbat utilizand sexul. Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te "înlănţuiască" el pe tine. Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminti să termine barbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc...Femeile mature, în aceeasi situaţie, spun "Opreşte-te", se ridica, se îmbracă şi pleacă.

Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu.Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.

Femeile imature ignoră "băieţii buni". Femeile mature ignoră "băieţii răi". Femeile imature îl pot aduce pe un bărbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe barbat acasă. Femeile imature sunt permanent îngrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat. Femeile mature ştiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat. Femeile imature încearcă sa monopolizeze tot timpul bărbatului lor. Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită spaţiul de care are nevoie unui barbat - asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut şi special - şi pleacă să se distreze cu proprii prieteni. 

Femeile imature sunt rănite de un bărbat şi-i fac pe toti ceilalţi bărbaţi să plătească păcatele aceluia. Femeile mature ştiu ca acela a fost doar UN bărbat.Femeile imature se indrăgostesc şi vanează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate  realitătile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi  îşi  văd de viaţa lor mai departe, fără amăraciune şi furie."

Tăcere...

Uneori avem nevoie doar de tăcere…Indiferent cât de grele sau de interesante sunt încercările prin care trecem, de multe ori simţim nevoia unui moment de răgaz, în care sa ne ascultăm doar pe noi pentru a ne regăsi..Apoi, urmăm tăcerea, o asociem cu toate acele gânduri care încă ne fac să revenim la lucruri care deja şi-au pierdut farmecul, dar încă îmbracă o formă atrăgătoare…Iar când suntem pe cale sa cedăm pentru a face iar acelaşi lucru, ne amintim că poate tăcerea aceasta care deja nu mai e forţată, ne poate face să ajungem mai uşor la acele lucruri noi pe care ni le dorim..

Poate că uneori tocmai prin aceasta tăcere învăţam să nu ne mai lăsăm influentaţi, dar mai ales în final, dupa ce am acceptat tăcerea, putem să zâmbim liberi de orice alt gând…

Slowly...

Mr. Popper's Penguins

Inspirat din cartea pentru copii cu acelasi titlu din anul 1938 a autorilor Richard şi Florence Atwater, filmul "Mr. Popper's Penguins" îl are in centrul actiunii pe Tom Popper, un dezvoltator imobiliar  preocupat să construiască  zgârie-nori în locurile îndrăgite de  new yorkezi. Prins în tot felul de strategii menite să-i asigure succesul, Popper se îndepărtează de familia lui şi devine  singura persoană de pe planetă care se bucură că: “În sfârşit este luni!”

Lucrurile încep să se schimbe când Popper moşteneşte de la tatăl lui 6 pinguini şi este fortat să îşi transforme apartamentul luxos într-un paradis înghetat pentru a le asigura micutilor locatari conditii prielnice de viată. Treptat acesta se ataşează de simpaticii pinguini şi învată câteva lucruri pretioase de la aceştia, care în final îl ajută să se regăsească.

Ce pot sa mai spun? Văzut, plăcut, iar acum simpatia mea pentru pinguini este şi mai mare. Aşa că vi-l recomand cu mult drag şi sigur vă va stârni câteva zâmbete.

Sfârşit sau început?

Ma gândeam că şi acest început se va simti la fel ca sfârşitul. Un sfârşit calm, în care sesizezi ca niciun cuvânt nu mai poate înclina balanta în altă directie. Un sfârşit prelungit într-un nou început şi întâmpinat cu un zâmbet. 

Un sfârşit mai grozav decât oricare sfârsit pe care mi-l aminteam, un sfârşit liber de orice amintiri sau gânduri.. Mai mare, mai incitant decat orice bungee jumping în timp pentru a intui daca acest nou început se va mai intersecta vreodată cu sfârşitul?

Început sau sfârşit? Sfârşit sau început? Sau doar senzatie de eliberare care nu mai necesită încadrări?

Someone like you...

Auzite, zise sau patite (3)

- De la ce vine CS (număr la maşină)?
- Cred că de la Caracaş.

- Sâmbăta seară o să merg la operă.
- Ce bine, poate o să-ti placă vreun operant de pe acolo.

-Si cum se spune la cămilă în germană?
-Incă nu ştiu, am învătat doar animalele elementare.

Roluri..

Uneori, acceptăm roluri în care nu ne-am fi vazut, roluri despre care afirmăm că nu ne caracterizează. Dar, cântărim factorii interiori și învătăm să ne adaptăm situatiei. Poate că uneori ne simtim chiar mai provocati decât într-un alt rol care ar fi coincis cu ceea ce ne-am dorit.

Treptat se dovedesc roluri în care imaginatia este antrenată de dor, iar impulsurile nu mai pot fi controlate, ci doar exteriorizate. Zâmbetele oferă mai mult farmec fiecărei scenete, întrebările despre ce va urma se contopesc cu dorinta de a avea o interpretare sinceră, al cărui efect să persiste..

Dar ce facem, când aparent rolul se sfârșește? Zâmbim, gândindu-ne că a fost o experientă frumoasa sau încercăm să cream o continuare, care poate va presupune un alt rol pentru care initial nu ne potrivim...Păstrăm gustul acelui moment de glorie sau ne încredem în intuitie, care ne îndeamnă să reluăm pentru că este posibil ca acea continuare să fie și mai frumoasă?

Pană la urmă, cum ieșim din scenă?