4 aug. 2010
Dorinţe atemporale
Dorinţele nu pot fi nici provocate, nici înăbuşite după cum am vrea. Ele pornesc din adâncurile cele mai ascunse ale fiinţei noastre, fie că sunt bune sau rele. Se nasc fără să ne dăm seama, doar ne trezim cu ele şi atunci le acceptăm, gândindu-ne că ne reprezintă, că îmbracă atât de bine forma sentimentelor noastre.. Uneori se ascund, alteori se îndeplinesc. Poate că o dorinţă adevărată, nu dispare niciodată, doar ne lasă senzaţia că am trecut peste acel lucru pe care ni-l doream atât de mult. Doar că în timpul care trece fără ca acea dorinţă să se mai facă simţită, noi ne schimbăm, învaţăm lucruri noi, ne fixăm alte ţeluri. Oare când dorinţa reapare ne întrebăm dacă ni se mai potriveşte? Sau încă ne place să ne agăţam de acea senzaţie din trecut şi nu reusim să ne dăm seama că dacă acum acel lucru s-ar putea împlini, nu am mai avea nicio satisfactie? Hmmm… dorinţele pot fi atemporale, pot să reziste schimbărilor prin care trecem, pot sa ni se potrivească în orice moment?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
depinde de dorinta.pot fi dorinte care sa imi dea aceeasi satisfactia pe care o aveam daca mi se indeplinea acum 7 ani.... dar sunt si dorinte care de ieri pana azi nu mai au aceeasi intensitate.... care ieri eveau o importanta..dar azi nu.
RăspundețiȘtergereDepinde de dorinta!
Black Angel are dreptate sunt dorinte si dorinte...muulte categori..Cele mai aurea sunt dorintele greu de realizate care te batuie ani la rand.
RăspundețiȘtergereRealbadpisy are dreptate, sunt dorinte care te bantuie ani la rand, dar vine o vreme cand iti dai seama ca oricat ai spera, ele tot nu se vor indeplini si e bine sa renunti definitiv la ele, pentru linistea ta mentala. De ce sa te chinui inutil, sa te torturezi singur, cand se stie prea bine ca acel lucru pe care-l doresti mai mult in viata nu-l vei obtine niciodata?
RăspundețiȘtergereEu am dorinte normale(zic eu) cum ar fi sa calaltoresc prin lumea larga, sa vad locuri frumoase, exotice daca se poate, locuri incarcate de legenda, istorie si mister.
@Realbadpisy: Da, exact la aceste dorinte ma refer, cele care ne bantuie. Dupa mult timp, le mai numim dorinte, sau mai degraba se transforma in incapatanare si chiar nu ne mai dorim cu adevarat acel lucru? :)
RăspundețiȘtergere@Summer: Exact, stim ca nu-l vom obtine niciodata, dar inca ne mai gandim la asta si eventual construim alte lucruri in jurul acestei dorinte.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase dorintele tale :) Iti doresc sa se indeplineasca :)
ooo da ce facem aici? telefonul fara fir? :))
RăspundețiȘtergererealbadpisy imi da dreptate mie... Summer ii da dreptate lui realbadpisy.... iar tu le dai dreptate lor doua !!... stii ce e fain? ca eu am dreptate de 5 ori.... ca intotdeauna =))
@Black Angel: Da :)) Si mie mi s-a parut amuzant. E frumos cand toata lumea e de acord :)
RăspundețiȘtergereMi-am ocupat mult timp din viata cu inabusirea dorintelor dupa...dorinta. Am citit carti, am exersat tot felul de exercitii bizare luate din carti editate pe la edituri care mai de care mai abracadabrante, m-am dus la tot felul de cursuri. Ei bine, dupa toate astea am ramas cu o mare admiratie fata de cei care-si pot inabusi dorintele, mai ales acele dorinte decretate de catre colectivitate ca fiind ilegale. Bravo lor!
RăspundețiȘtergereHmmmmm.....subiectul imi e dureros de cunoscut. "Oare când dorinţa reapare ne întrebăm dacă ni se mai potriveşte?". Pâna de curând credeam ca nu.
Viata e plina de surprize. Chiar trebuie sa ne inabusim sentimentele (ma refer la cele sincere, nu la cele ipocrite, izvorâte direct din orgoliu), fie ele legale sau nu? Daca da, sa-mi spuna si mie cineva cum se face!
@Dragos: Nu, cred ca sentimentele sincere si frumoase nu trebuie inabusite. Nu acestea :) De multe ori, aceste sentimente ne dau acel "ceva", o stare care nu poate fi descrisa, dar pe care mai tarziu o cautam.
RăspundețiȘtergereTotusi...cred ca sta in firea noastra ca in timp sa renuntam chiar si la aceste sentimente, daca ele nu pot fi aratate, daruite.
Cat despre intrebarea: "Oare când dorinţa reapare ne întrebăm dacă ni se mai potriveşte?. Daca dorinta se implineste mult mai tarziu, o luam ca atare pentru ca ne-am dorit-o candva. Dar nu ne intrebam, nu ne gandim, ni se pare mai comod sa zambim pentru ca iata...s-a intamplat ce ne-am dorit. Cred ca daca ne-am pune mai multe intrebari, la care sa ne oferim raspunsuri pertinente...am reusi sa ne dam seama la ce capitol al vietii am ajuns si ce vrem in acel moment..fara sa ne agatam de altceva.