Uitare absolută

Cum ramane cu lucrurile care ştim că nu ne mai interesează, dar de care nu putem face abstracţie? Oare uităm vreodată cu adevarat: un lucru, o persoană, ceva de care mult timp ne-am simţit dependenţi? Sau aceste lucruri continuă să apară de fiecare dată când ne simtim mai detaşati? Oare există uitare absolută? Ca si când acestea se sterg definitiv şi atunci când ne ies în cale le privim intrebători, de parcă ar fi prima dată când avem de-a face cu ele?

Uneori ma gandesc că ar fi interesant să avem tot timpul cu noi un bureţel …Să ştergem ceea ce dorim si să păstram doar lucrurile pe care le-am învăţat din acea întamplare, sau de la acea persoană, de la caz la caz…Câsh-câsh, am şters şi asta. Aşa, probabil că atunci când lucrul sau persoana s-ar ivi, nu ne-am mai aduce aminte de ceva neplăcut, ci am fi indiferenţi sau am privi cu interes, dar fară să facem aceleaşi alegeri ca mai demult. Instinctiv, poate că am reacţiona altfel, tocmai pentru ca bureţelul ne-a lăsat concluziile l-a care am ajuns din experienţa anterioră.