A fost o plimbare frumoasa. Priveam in jurul nostru oameni voiosi, oameni grabiti sa ajunga acasa la cei dragi pentru a impartasi din intamplarile acelei zile. Incercam sa te ascult, sa fiu atenta la ceea ce imi povesteai. Doar ca era ca un disc pe care il mai ascultasem de cateva ori, in alte imprejurari. Am vrut sa-ti spun sa te gandesti la tine, la ceea ce iti doresti cu adevarat si sa nu te mai temi ca nu faci ceea ce trebuie. Am vrut sa te rog sa uiti putin de dorinta ta de a schimba lucrurile, astfel incat toata lumea sa fie multumita. Imi pare rau, dar nu cred ca vei reusi, pentru ca in jocul tau reciprocitatea si complicitatea au disparut. Tu ai ramas pionul, dar fiecare pas pe care il faci nu reflecta dorintele lui, ci doar lupta ta de a continua acest joc. Nu te inteleg…iti este teama de liniste, iti este teama ca ai putea sa zambesti fara sa mai doara, fara sa te mai gandesti ca in orie moment acea iluzie a fericirii se va narui?
Totusi, nu ti-am spus nimic din toate aceste lucruri…Chiar daca uneori cautam sfaturi, pana la urma facem tot ceea ce simtim. Stiu,mi-ai fi spus ca asta simti, ca asta iti doresti, ca uneori inima se incapataneaza sa continue, indiferent de cate semne am avea ca lucrurile nu vor merge. Totusi, priveste cu atentie pentru ca e simplu: lucrurile merg sau nu…si doar de noi depinde sa ne dam seama de asta.
E simplu atunci cand vine din exterior, atunci cand incepi sa asetrni cuvintele pe hartie, dar e extrem de complicat cand vine din suflet...Nu putem sa ne jucam cu sentimentele putem doar sa continuam sa ne mintim....Uneori "pionul" este blocat de rege, in cazul asta jocul dureaza mult si fara nici un rezultat:D
RăspundețiȘtergere@Iiona: Da, asa este. Pare simplu din exterior, dar dureaza mult pana cand ne gasim puterea necesara pentru a face singuri mutarile si pentru a ne debloca :) :*
RăspundețiȘtergere