Personajele importante ale copilariei

Mulţumită lui Black Angel, astăzi mă reîntorc în perioada copilariei şi voi încerca să conturez persoanaje din cărţi care mi-au plăcut şi care m-au influenţat. Cine să fie, oare?

Remi- (“Singur pe lume”, Hector Malot)- m-a fascinat datorită puterii lui de a accepta lucruri care nu erau potrivite pentru un băieţel, datorită faptului că oricât de grele erau momentele prin care trece, nu îşi pierde speranţa că în calatoria sa, îşi va găsi adevărata familie.

Nils Holgersson ( “Minunata calatorie a lui Nils Holgersston”- Selma Lagerlof)- am fost captivată de gâsca ce l-a purtat prin provinciile Suediei, m-am întrebat cum de oamenii pot fi transformaţi în pitici, am admirat că băiatul poznaş s-a dovedit un companion folositor pentru cardul de gâşte, cărora li s-a alăturat în aceasta aventură.

Athos, Porthos ,Aramis si D'Artagnan (“Cei trei muschetari”- Alexandre Dumas)- am admirat prietenia lor, modul în care îl acceptă pe D’Artagnan, aventurile prin care trec. Tin minte că citeam şi parcă devenisem unul dintre muschetari, iar o perioadă de timp, împreună cu alte 2 prietene, ne-am tot spus: “Unul pentru toţi, toţi pentru unul”.

Dau mai departe aceasta leapsa, preietenilor din blogroll, care doresc sa-si aminteasca de personajele copilariei lor.

Zilele scorpionului

Puţin mai devreme, am fost întrebată de una dintre prietenele mele, dacă nu vreau un job part-time. Motivul: scorpionii sunt la mare căutare. Şi imi dă link către un job, unde la cerinţe este specificat “preferăm scorpionii”. Ne amuzăm noi şi îmi spune că poate o să aplice, iar când va fi întrebată de zodie, le va spune că toata ziua are un scorpion pe cap şi că o sa primească îndrumări bune. Ei menţionează asta la spirit de echipă, dar oare ştiu ca de multe ori scorpionii sunt introvertiţi sau uită de ceilalţi, doar ca să se afirme ei? Bineînteles, nu trebuie să fii scorpion ca sa faci asta sau ca să ai spirit de echipă.

Totuşi..asta e ultima modă? Să fii angajat în funcţie de zodie? De când s-au apucat angajatorii să fie interesati de zodie? Ştiu, se spun multe despre scorpioni: că sunt ambiţioşi, competitivi, că nu renunţă niciodată la ceea ce-si propun, că zicala care li se potriveşte este : “scopul scuză mijloacele”. Acestea să fie motivele pentru care sunt interesaţi de scorpioni? Adică, ma gandesc că dacă vrei să munceşti şi să te faci remarcat, o faci oricum, indiferent de zodie.

Pauza de morcovi

Acum câteva saptămani povesteam despre pauzele de cafea şi tigară (Evadare). Ei bine, acum s-au transformat în pauza de morcovi, deoarece una dintre colege încearca să se lase de fumat. Şi cum s-a gandit că în loc de tigări va fi tentată să rontăie mult, a zis să facă provizii de morcovi. Asa că acum ne spunem:”hai la un morcov…”. Partea mai distractivă este că în lipsa aburului de cafea şi a fumului de tigară, lucrurile au devenit mai amuzante şi uite aşa am uitat în această dimineată că este luni, că încă nu ne-am adaptat la ora de vară şi că nimeni nu are prea mult chef de lucru. Incă vreo 2-3 morcovi şi zboară mai repede ziua de luni. :)

Uitare absolută

Cum ramane cu lucrurile care ştim că nu ne mai interesează, dar de care nu putem face abstracţie? Oare uităm vreodată cu adevarat: un lucru, o persoană, ceva de care mult timp ne-am simţit dependenţi? Sau aceste lucruri continuă să apară de fiecare dată când ne simtim mai detaşati? Oare există uitare absolută? Ca si când acestea se sterg definitiv şi atunci când ne ies în cale le privim intrebători, de parcă ar fi prima dată când avem de-a face cu ele?

Uneori ma gandesc că ar fi interesant să avem tot timpul cu noi un bureţel …Să ştergem ceea ce dorim si să păstram doar lucrurile pe care le-am învăţat din acea întamplare, sau de la acea persoană, de la caz la caz…Câsh-câsh, am şters şi asta. Aşa, probabil că atunci când lucrul sau persoana s-ar ivi, nu ne-am mai aduce aminte de ceva neplăcut, ci am fi indiferenţi sau am privi cu interes, dar fară să facem aceleaşi alegeri ca mai demult. Instinctiv, poate că am reacţiona altfel, tocmai pentru ca bureţelul ne-a lăsat concluziile l-a care am ajuns din experienţa anterioră.

Make me smile....

Şontâc-Şontâc

-Vrei să te grăbeşti, te rog? O sa întârziem la film. Stiu că eşti înnebunită după pinguini, dar văd că mai nou le imiti şi mersul.

-Încerc, incerc, dar cred că am călcat stramb. Mă doare rău gamba. Auzi la el, sontâc-sontâc. Poate am facut întindere. Simt că cineva s-a apucat să facă şnitele şi acum bate carnea, dar pe piciorul meu. Au, au!

El încetineşte pasul şi mă priveşte amuzat. Nu spune, dar probabil că se gândeşte cât ne place nouă fetelor, să exageram chiar şi cu o mică zgarietură. Eu am continuat să merg, sontâc-sontâc, zâmbind la gândul că el nu incetează să mă surprindă, tocmai atunci când tind să cred că îl cunosc suficient de bine.

Lucruri noi

Imi place sa incerc tot felul de lucruri. Chiar si cele simple, imi dau un sentiment de satisfactie care ma impulsioneaza sa vreau mai mult de atat. Cu cat descopar mai multe lucruri care mi se potrivesc, imi dau seama ca doar de noi depinde sa nu ne plafonam. Pana la urma de ce nu as incerca si asta? Ce am de pierdut? Chiar daca nu o sa reusesc in tot ceea ce-mi propun, cel mai probabil o sa privesc lucrurile cu zambetul pe buze, gandindu-ma ca a fost o experienta frumoasa.

De azi, ma iau la intrecere cu mine si va provoc sa va propuneti cat mai des sa incercati lucruri noi. Fie ca este vorba despre un gest frumos, despre o activitate, despre un sport, sau despre un lucru pe care il faceti pentru a mentine o relatie frumoasa cu cei dragi. Poate sa fie vorba despre orice, atat timp cat va fi facut cu placere, poate doar sa starneasca inca un zambet.

Sunshine award

Am primit acest premiu de la Tudor. Iti multumesc mult, este o surpriza foarte frumoasa. Daruiesc acest premiu altor persoane dragi, pe care imi place sa le citesc si care aduc un zambet prin blogul lor:

ILANA
Zile din viata noastra
Grapefruits
Sufletica

Incalc putin regulile si din cele 8 nominalizari care mai raman, se duce cate putin catre toti cei care au lucruri frumoase de impartasit si mai ales, zambete de daruit :)

Si bineinteles, premiul merge si catre cei din blogroll si catre Camelia:)

Regulile jocului:
-Sa posteze premiul pe blogul personal;
-Sa-l daruiasca la 12 prieteni si sa afiseze link catre blogul lor;
-Sa scrie din partea cui a primit premiul;

Leapsa - Chestionarul lui Proust

O leaspa primita de la Black Angel:

Principala trăsatura a caracterului meu: intotdeauna incerc sa privesc lucrurile pozitiv;

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: sinceritatea;

Calitatea pe care o prefer la o femeie: felul in care gandeste

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: faptul ca ma pot baza pe ei, orice ar fi.

Principalul meu defect: uneori sunt prea nehotarata, ezit..apoi imi dau seama ca nu ar fi trebuit sa ma gandesc atat de mult.;

Indeletnicirea mea preferată: sa descopar lucruri noi (carti, muzica, locuri);

Fericirea pe care mi-o visez: sunt cam visatoare, dar cel mai adesea visez sa descopar combinatia care sa-mi ofere multa liniste si armonie, din multe puncte de vedere;

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sa fiu dezamagita de cei foarte dragi mie sau sa pierd pe cineva drag;

Locul unde as vrea sa trăiesc: Viena

Culoarea preferată: rosu;

Floarea preferată: lavanda

Pasarea preferată: pinguin

Prozatorii mei preferaţi: F.Dostoievski; Marin Preda;

Poeţii mei preferaţi: Lucian Blaga; Nichita Stanescu; Ion Minulescu;

Eroii mei preferaţi din literatură: Andrei Pietraru - "Suflete Tari"

Eroinele mele preferate din literatura: Nataşa Rostova - "Razboi si pace"

Eroii din viaţa reală: hmmm...ma mai gandesc la asta :D

Ce urăsc cel mai mult: minciuna, prefacatoria, interesul;

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: greşelile marturiste , greselile minore care nu denota intentii rele;

Deviza mea: "Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem" - Nicolae Iorga

Ingredient Secret

Incotro se indreapta relatiile, in general? Ajungem sa cunoastem prea bine persoana respectiva, astfel incat lucrurile devin previzibile si ne plictisim mult prea repede? Acordam o sansa acelei persoane pentru a o cunoaste exact cum este? Sau ne grabim sa o catalogam, ca este intr-un fel sau altul, ca mai apoi sa spunem ca nu este ceea ce ne dorim? Sau, mai grav, o inaltam pe un piedestal si spunem ca este exact ceea ce ne dorim, ca mai apoi, cand deschidem bine ochii sa fim dezamagiti?

Plecand de la principiul: “daca ne-am ars cu ciorba fiarta, suflam si in iaurt”, cat de dispusi suntem sa avem incredere, sa acordam o sansa unei relatii? Si asta, nu pentru ca ne-am plictisit, ci pentru ca intr-adevar ne place acea persoana?

Pana la urma care sunt sansele de reusita ale unei relatii? Care este probabilitatea ca acea relatie sa nu se transforme in ceva monoton, sufocant? Care ramane combinatia ideala? Oare depinde doar de noi, de gradul nostru de deschidere si sinceritate, sau relatiile reusite au si un ingredient secret? Ingredientul secret ce le face durabile, frumoase, pline de acel ceva care reflecta chimia ce exista intre acele persoane? Hmmm...care sa fie acest ingredient secret?

Ganduri fugare

Ganduri fugare la o cafea cu zambet…Cred ca uneori alegem sa traim in ritm alert, sa facem o invalmaseala din lucrurile care ne plac, alegem sa ne pierdem intr-o stare de plutire. Asa a fost ieri, o altfel de sambata, in care m-am deconectat de la orice gand, orice problema.

Gandul fugar de azi este: cum vedeti o zi perfecta?

Saptamana de 3 zile

Saptamana mea are doar 3 zile: luni, joi, vineri.

Luni, o zi posaca, in care gandul imi este doar la somn, la cat de bine ar fi daca nu ar trebui sa fiu la serviciu. Luni, ziua care trece cel mai greu, astfel incat seara cand ajung acasa, am senzatia ca au trecut si marti si miercuri.

Joi, o zi plina de entuziasm, pentru ca urmeaza weekendul. Telefoane, planuri, ce mai facem weekendul acesta?

Vineri, mult asteptata vineri. Yupiii…!!! Vineri, cand asa cum spun cei de la radio Guerilla, este timpul pentru o petrecere sexy. La serviciu orele zboara, iar mai apoi incepe distractia. Si uite asa, ma trezesc luni, dupa un weekend incarcat, dar frumos.

Deci, e clar…Timpul fuge, se ascunde. De vreo 2 ani, parca doar saptamani de genul acesta am: luni, joi, vineri! Uneori, mi-e dor de o saptamana normala, o saptamana in care sa simt ca am avut timp sa fac atat de multe lucruri si ea a uitat sa mai treaca. Dar, imi place si aceasta pentru ca nu am timp sa ma plictisesc.

Pentru o zi de vineri plina de energie, Caro-Back it up. :)

E simplu...

A fost o plimbare frumoasa. Priveam in jurul nostru oameni voiosi, oameni grabiti sa ajunga acasa la cei dragi pentru a impartasi din intamplarile acelei zile. Incercam sa te ascult, sa fiu atenta la ceea ce imi povesteai. Doar ca era ca un disc pe care il mai ascultasem de cateva ori, in alte imprejurari. Am vrut sa-ti spun sa te gandesti la tine, la ceea ce iti doresti cu adevarat si sa nu te mai temi ca nu faci ceea ce trebuie. Am vrut sa te rog sa uiti putin de dorinta ta de a schimba lucrurile, astfel incat toata lumea sa fie multumita. Imi pare rau, dar nu cred ca vei reusi, pentru ca in jocul tau reciprocitatea si complicitatea au disparut. Tu ai ramas pionul, dar fiecare pas pe care il faci nu reflecta dorintele lui, ci doar lupta ta de a continua acest joc. Nu te inteleg…iti este teama de liniste, iti este teama ca ai putea sa zambesti fara sa mai doara, fara sa te mai gandesti ca in orie moment acea iluzie a fericirii se va narui?

Totusi, nu ti-am spus nimic din toate aceste lucruri…Chiar daca uneori cautam sfaturi, pana la urma facem tot ceea ce simtim. Stiu,mi-ai fi spus ca asta simti, ca asta iti doresti, ca uneori inima se incapataneaza sa continue, indiferent de cate semne am avea ca lucrurile nu vor merge. Totusi, priveste cu atentie pentru ca e simplu: lucrurile merg sau nu…si doar de noi depinde sa ne dam seama de asta.

Leap Year

Seara trecuta am urmarit “Leap Year”, un film ce m-a surprins foarte placut. Satirizeaza foarte bine incapatanarea feminina, sau mai bine spus, evidentiaza cat de determinate pot fi femeile atunci cand vine vorba despre casatorie. Parca sunt de neoprit si daca nu le iese ceea ce isi doresc, noroc ca exista o traditie irlandeza, conform careia pe 29 februarie pot fie ele petitoare. Intamplari hazlii, vesnica discordie dintre femeie si barbat, care mai apoi se transforma intr-o poveste de dragoste. Totusi, nu chiar povestea clasica de dragoste. Ei bine, pentru o seara distractiva alaturi de prieteni si pentru o portie buna de ras, merita sa incercati filmul “Leap Year”.

Zambesc...

Zambesc...Poate pentru ca este soare si frumos afara. Sau poate pentru ca tu ma simti de fiecare data cand imi este dor de tine si stii sa apari, sa aduci cu tine un zambet si putina liniste. Sau poate pentru felul frumos in care o prietena m-a surprins in aceasta dimineata.

Zambesc...Poate pentru ca la un moment dat, lucrurile din viata noastra devin mai simple si ne dam seama ca am atins un anumit grad de maturitate , cand nu mai acordam atentie lucrurilor marunte, care altadata ne stricau buna dispozitie. Sau poate, pentru ca invatam sa apreciem cu adevarat lucrurile care conteaza pentru noi si care ne fac fiecare zi mai frumoasa.

Lucrurile la care nu as renunta niciodata

O mica leapsa de la Black Angel: la ce nu as putea sa renunt? Hmmm, sa vedem:

1. Telefon mobil
2. Laptop
3. Broscuta mea de plus;
4. Role
5. Anticearcan :D
6. Ciocolata

Heavy Fuel

O melodie preferata, combinata cu o cafea neagra, pentru un inceput de saptamana energizant. :)

Draga constiinta

Constiinta este busola omului...
Vincent Van Gogh

Am incercat sa te inteleg, dar tu nu contenesti sa ma surprinzi. Ma tot intreb: de unde iti vin atatea idei? Cum de esti capabila sa iei in calcul toate scenariile posibile,ca apoi, cu greu sa te decizi asupra unuia, care iti pare mai plauzibil? De unde atat de multe intrebari? Tu te odihnesti vreodata? Te intreb pentru ca mi-ar placea sa ajungem la o intelegere: fii mai spontana!!! Inceteaza sa te intrebi: ca daca, si parca. si cine stie... Hai sa ne cunoastem, pentru ca imi doresc sa nu mai tintesti atat de mult idealul, ci sa ma indrumi fara atatea ezitari sau intrebari. Ce zici, se poate?

Pana la urma am convins-o. Weekendul acesta, constiinta mea a plecat in vacanta :) A epuizat intrebarile,a gasit niste solutii la ce o framanta si mi-a spus sa ma bucur de weekendul acesta :)

Clatite cu zambet

-Mi-e pofta de clatite. Poate gasim o clatitarie pe aici…

Am privit-o amuzata.Clatitarie..Imi place cum suna.

-Hai sa deschidem noi o clatitarie. Vom servi clatite cu zambet si cu multa, multa ciocolata. Adaugam putina dragoste in fiecare si oricine va servi clatite la noi, va pleca mai fericit, mai poznas.

-Hmmm, clatite cu zambet? De unde atat de mult zambet?

- Il vom gasi, tocmai pentru ca vrem sa fie ceva special. Fiecare clatita servita va fi sursa urmatorului zambet, tocmai pentru ca am servit-o din inima.

-Tu cu ideile tale! Clatite sucite, rasucite si mai vrei si zambet. Hai, mai bine sa gasim o clatitarie…

Sa radem putin

2 dintre preferatele mele:

Evadare

Ce bine este sa lucrezi de acasa…Teoretic, sa lucrezi. Practic, devine o combinatie de muzica, mult mess si din cand cand in cand mai fac cate ceva, ca sa-mi fac simtita prezenta. Ziua aceasta ma duce cu gandul la zilele din sesiune, cand stii ca trebuie sa inveti si gasesti orice altceva de facut. Singurul dezavantaj: pierd pauzele de cafea si tigara, pauze in care ne intrecem in povestioare si intotdeauna se lasa cu multe, multe chicoteli. Maine va trebui sa recuperez si discutiile de azi!

Fericire teoretica

De 2 saptamani, tot observ persoane citind “Cum sa fim mereu fericiti”, autor Er. M.K. Gupta. Recunosc, nu ma atrag astfel de carti, in care ti se prezinta tot felul de metode, ce ar fi mai bine sa faci sau sa urmezi un plan. Cu atat mai putin sa cred ca poti limita conceptul de fericire doar la lucruri teoretice, care urmate indeaproape au un rezultat pe termen lung. Singurul lucru care m-a atras a fost titlul. Destul de intrigata, m-am intrebat daca acest lucru este posibil: sa fim mereu fericiti?

Teoretic, cred ca toti ne putem stabili: vreau sa fac asta, asta si asta, cu gandul ca ne va fi mai bine in acel moment. Eventual ,putem citi sau impartasi despre ce ii face pe altii fericiti, despre cum sa fim buni manageri ai timpului si al resurselor noastre. Dar, in practica, ce intelegem prin fericire? Oare ea nu depinde de fiecare, de relatiile pe care le avem, de starile noastre? Sincer, nu cred ca trebuie sa citim carti, sa facem strategii, scheme pentru a ne descoperi fericirea, ci pur si simplu sa urmam ceea ce simtim, sa fim spontani, sa nu renuntam la ceea ce ne dorim.

Apoi m-am gandit: ok, sa spunem ca se poate sa fim mereu fericiti. Nu cred ca mi-ar placea, cred ca m-as plictisi. Mi-ar fi dor de prieteni care sa ma intrebe: “ce ai patit?”, “s-a intamplat ceva?”, “ce-i cu fata asta?”, etc. Stiti voi, intrebarile acelea marunte care ne fac sa-i simtim mai aproape de noi. Mi-ar fi dor sa-i vad cum incearca sa ma faca sa zambesc, mi-ar fi dor sa-i vad cum ma incurajeaza, mi-ar fi dor sa stau de vorba ore intregi despre acea stare, mai putin fericita. Mai mult, daca am fi mereu fericiti, nu ar fi prea multa monotonie? Ca si cand, zi de zi, am avea de purtat un zambet pe care nu stim sa-l definim, pentru ca suntem mereu fericiti.

I feel pretty

I feel pretty, and witty and bright...(Julie Anderson, I feel pretty)

Pentru o zi speciala cu multe, multe zambete :)

La Multi Ani mamei mele; La Multi Ani pentru: Ioana, Amy, Anda, Cristina, Oana.

Siesta de sambata

Ufffff…Iar ninge, iar cod galben si bla, bla, bla…Parca nu se mai termina. Dar, azi e sambata, asa ca ce mai conteaza vremea. Sambata, ziua mea preferata, pentru ca azi nu depind de nimeni, de nimic si pot sa fac doar ceea ce-mi place, sau pur si simpu, sa vegetez toata ziua.


Hmmm…Ce sa fie pentru azi? Multa muzica (aici si aici), o carte pe care nu am terminat-o si o comedie. Apoi, mai pe seara, o mica petrecere. Abia astept!

O sambata frumoasa!!!

Strainul

Nu stiu cine sunt…Nu-mi place sa ma descriu sau sa cred ca as fi asa sau pe dincolo. Imi place sa fiu cunoscut, imi place sa interactionez si sa stiu ce cred ceilalalti despre mine. Dar, vezi tu…eu cred intr-o altfel de cunoastere. Cred ca pe masura ce investesti mai mult timp intr-o prietenie, ajungi sa-ti deschizi sufletul, ajungi sa te simti gol in fata celuilalt si asta sa nu te jeneze.

Intotdeauna imi place sa descopar lucruri noi, lucruri frumoase…Caut frumosul…Il caut mai ales in oameni, avand convingerea ca atat timp cat avem rabdare sa cunoastem, in mod sigur se va ivi. De aceea, cred ca unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem descoperi este sinceritatea. Pentru mine este o calitate demna de pretuit, deoarece am intalnit si imitatii ale ei, menite doar sa castige increderea.Din pacate, nu suntem mereu atat de vigilenti incat sa le putem deosebi, inainte ca increderea sa fie prinsa in capcanca.

Imi place sa ma simt liber, imi place sa cred ca toate lucrurile pe care mi le doresc depind doar de mine, ca ele tin doar de autodeterminare. Si cred ca, atunci cand ele nu ies exact cum vrem noi, nu trebuie sa fim deznadajduiti, nu trebuie sa ne dorim sa ne intoarcem in acelasi punct, ci doar sa incercam sa invatam ceva din ceea ce s-a intamplat.

Cat despre ceea ce nu-mi place, e simplu: minciuna,superficialitatea, lasitatea de a fi responsabili pentru faptele, pentru cuvintele noastre, lasitatea de a ne implica, de a accepta provocari din simplul motiv ca ele ne impiedica sa ne descoperim propria fericire.

Asta a fost ceea ce mi-a spus…L-am ascultat, gandindu-ma ca totusi va ramane un strain, oricat de bine s-a conturat. Apoi, m-am gandit la strainul din mine, la acea parte care imi place sa cred ca o voi descoperi treptat, ca ea ma va motiva intotdeauna sa accept provocarile si sa nu incetez niciodata sa cred in lucruri frumoase.

Auzite, zise sau patite

-De ce vrei sa-ti dai demisia?
-Seful meu parca a innebunit: vrea sa muncesc.

-Ce-ati facut aseara?
-Ne-am plimbat cu tramvaiul.

-Tu chiar nu-ntelegi? Parca ai creierul suspendat.

Poate ca da, poate ca nu...

Poate ca da..Poate ca nu…Nu stiu…Vedem…Vorbim…Poate..S-ar putea…

Oare am devenit atat de nehotarati, atat de ezitanti? Sau ne este mult mai comod sa ne ascundem in spatele acestor cuvinte, care lasa mult loc de interpretari? Imi este greu sa cred ca de multe ori, chiar si pentru lucruri aparent simple, tot nu stim sa raspundem. Sau pentru ca intuim ce ar vrea celalalt sa auda, preferam sa dam un raspuns care stim ca ii va domoli entuziasmul?

Poate…Au fost cateva saptamani in care am tot auzit cuvantul acesta. La orice intrebare, era previzibil ca va urma. Amuzata, am intrebat: “tu spui vreodata DA sau NU?”. Zambind, persoana in cauza, mi-a raspuns: “Poate”.

Poate ca uneori este doar un joc de cuvinte…pentru a tatona terenul, pentru a trage de timp in mod diplomat, sau poate pentru a amana intrebari al caror raspuns deja il stim.

Buuuffff

Unu Mississippi, doi Mississippi, trei Misssissippi…Azi mi-am uitat degetele acasa, vocea am pierdut-o in drum spre serviciu, gandurile au plecat cu pluta pe Mississippi. Casti, muzica data tare, eu inca dorm. Niste Cola, o cafea, nimic nu pare sa aiba efect.

De multe ori, in astfel de zile, ma gandesc ce amuzant ar fi ca linistea din birou sa fie intrerupta de un buuuuufffff, cand mana de sub barbie ar uita sa-mi mai sustina capul si as ateriza direct pe birou. Dar, oricat ma amuza gandul acesta, incerc sa ma mentin pe linia de plutire.

Cineva sa ma trezeasca !!!

Ganduri de primavara

Ghiocei, suflete ce incep sa devina verzi, oameni plini de energie, de ganduri pozitive.

Zambile si lalele colorate…Multa, multa culoare. Asta inseamna primavara pentru mine si mi se pare cel mai frumos ca in aceasta zi sa daruim flori.

Va doresc o primavara frumoasa, plina de culoare si de zambet…