7 iun. 2010
6 iun. 2010
5 iun. 2010
Relaţii şi comparaţii
Cred ca cel mai adesea conversaţiile pe care le avem cu prietenii sunt despre relaţii, aşteptări, dorinţe, greşeli pe care trebuie să învaţăm să ni le asumăm, sau despre lucruri care ne deranjează dar nu stim cum să le spunem. Cum în ultima vreme sunt împotriva definirii lucrurilor, cu atât mai puţin a sentimentelor, m-am gândit cu ce aş putea compara o relaţie, mai ales una la care ţin.
Ei bine, v-aţi trezit într-o noapte şi aţi simtit nevoia de aer curat? Mie mi se mai întâmplă uneori şi îmi place să deschid fereastra şi să privesc în jur. Intr-una din aceste nopţi, privind la blocurile din faţă, vedeam cum la unele apartamente luminile se stingeau,iar la altele se aprindeau. Atunci m-am gândit că probabil asa este şi în inima noastră: un sentiment apare, altul dispare, le putem varia, dar nu le putem păstra pe toate în acelaşi timp.
Pornind de la lumini, mă gândesc că asa este şi o relaţie: ca o clădire în care păşim împreună. Nu are un numar definit de camere şi fiecare nouă cameră are farmecul ei. Tot ce ştim în momentul în care păşim este ca în primele camere locuiesc: Sinceritatea, Comunicarea, Respectul, Dăruirea, Înţelegerea. De fiecare dată cand ne rătăcim într-una din celălalte camere sau ne simtim sufocaţi de atmosfera de acolo ar trebui să ne întoarcem în primele camere pentru a reveni la sentimente mai bune. Apoi, mai sunt camere care sunt o combinaţie a primelor şi este atât de frumos să le descoperim pentru că sunt trăiri ce în timp ne formează ca şi persoane.
Nu trebuie să facem ceva pentru că ne aşteptam ca şi cealaltă persoană să facă la fel, ci trebuie să facem pentru că aşa simţim. Nu trebuie să comparăm cu experienţe anterioare, trebuie doar să ne concentrăm pe ceea ce este în prezent. Nu trebuie să ne purtam ca şi când am avea 2 ani şi ni se cuvine totul, ci trebuie să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem. Chiar dacă nu putem parcurge toate camerele deodată, sau chiar dacă uneori simţim că vrem să părăsim clădirea, cred că aproape orice îşi găseşte rezolvarea dacă ştim să găsim echilibrul între sinceritate,comunicare, respect,dăruire si înţelegere. Poate că în felul acesta ajungem să aprindem luminile împreună şi să ne bucurăm de ceea ce descoperim. Poate că în felul acesta învăţam să evităm multe nimicuri care ar duce doar la nişte camere aparent frumoase, dar lipsite de acel ceva care să ne facă să vrem să descoperim totul.
Voi cu ce aţi compara o relaţie?
Ei bine, v-aţi trezit într-o noapte şi aţi simtit nevoia de aer curat? Mie mi se mai întâmplă uneori şi îmi place să deschid fereastra şi să privesc în jur. Intr-una din aceste nopţi, privind la blocurile din faţă, vedeam cum la unele apartamente luminile se stingeau,iar la altele se aprindeau. Atunci m-am gândit că probabil asa este şi în inima noastră: un sentiment apare, altul dispare, le putem varia, dar nu le putem păstra pe toate în acelaşi timp.
Pornind de la lumini, mă gândesc că asa este şi o relaţie: ca o clădire în care păşim împreună. Nu are un numar definit de camere şi fiecare nouă cameră are farmecul ei. Tot ce ştim în momentul în care păşim este ca în primele camere locuiesc: Sinceritatea, Comunicarea, Respectul, Dăruirea, Înţelegerea. De fiecare dată cand ne rătăcim într-una din celălalte camere sau ne simtim sufocaţi de atmosfera de acolo ar trebui să ne întoarcem în primele camere pentru a reveni la sentimente mai bune. Apoi, mai sunt camere care sunt o combinaţie a primelor şi este atât de frumos să le descoperim pentru că sunt trăiri ce în timp ne formează ca şi persoane.
Nu trebuie să facem ceva pentru că ne aşteptam ca şi cealaltă persoană să facă la fel, ci trebuie să facem pentru că aşa simţim. Nu trebuie să comparăm cu experienţe anterioare, trebuie doar să ne concentrăm pe ceea ce este în prezent. Nu trebuie să ne purtam ca şi când am avea 2 ani şi ni se cuvine totul, ci trebuie să avem răbdare şi să încercăm să înţelegem. Chiar dacă nu putem parcurge toate camerele deodată, sau chiar dacă uneori simţim că vrem să părăsim clădirea, cred că aproape orice îşi găseşte rezolvarea dacă ştim să găsim echilibrul între sinceritate,comunicare, respect,dăruire si înţelegere. Poate că în felul acesta ajungem să aprindem luminile împreună şi să ne bucurăm de ceea ce descoperim. Poate că în felul acesta învăţam să evităm multe nimicuri care ar duce doar la nişte camere aparent frumoase, dar lipsite de acel ceva care să ne facă să vrem să descoperim totul.
Voi cu ce aţi compara o relaţie?
4 iun. 2010
Gând pozitiv
Iniţial mă gândeam se scriu despre arta de a fi fericit sau despre lucrurile imposibile. Apoi mi-am dat seama că este vineri şi asta mă face fericită fără să fie nevoie să explic starea mea. Cât despre lucrurile imposibile, în mod sigur acestea sunt cele mai atrăgătoare, dar în final ne dăm seama că nu ele ne împiedică să fim fericiţi, ci încăpăţanarea noastră de a nu merge mai departe.
Astăzi spun doar că nu exista reţete pentru fericire, pentru ce trebuie să facem sau nu, există doar trăire. Poate că uneori avem nevoie doar să visăm, să zâmbim, să lăsăm imaginatia să încerce tot felul de jocuri, dar mai ales să avem încredere că ceva frumos urmează să se întâmple. Aceasta este starea predominanta de astăzi: “ceva frumos urmează să se întâmple” şi sper să vă molipsesc şi pe voi cu acest gând pozitiv.
Un weekend frumos, plin de zâmbete!
3 iun. 2010
Mi se întâmplă des
Mi se întâmplă des: să fiu îndrăgostită de o stare sau de o melodie care îmi place mult prea mult; să fiu împiedicată, zăpăcită sau amuzată de lucruri pe care nu le împărtăşesc cu cei din jur. Mi se întâmplă des să trec aproape zilnic prin aceleaşi locuri, dar târziu să descopăr o cladire sau un magazin nou. Mi se întâmplă des să par departe de toate realităţile care nu mă interesează. Mi se întamplă des să îmi fac planuri, astfel încat să nu ramână nimic neacoperit, mai ales în zilele în care nu vreau să mă gândesc la lucruri care mă frămantă. Mi se întâmplă des să cânt dimineaţa sau la serviciu pe piese care îmi plac, iar acesta este un semn că sunt într-o dispoziţie bună.
Vouă ce vi se întâmplă cel mai des?
Vouă ce vi se întâmplă cel mai des?
2 iun. 2010
Smile (8)
Your smile will give you a positive countenance that will make people feel comfortable around you.
1 iun. 2010
Copilul din noi
"Copilaria este inima tuturor vârstelor" (Lucian Blaga )
Multe zâmbete, zile pline de peripeţii, momente frumoase şi multe pozne haioase. Chiar dacă am crescut, redevenim copii de fiecare dată când ne amintim cu drag de cea mai frumoasă perioadă, copilăria. Cu atât mai mult astăzi, copilul din noi este mai vesel, are un motiv în plus să zâmbească şi să se bucure. La Mulţi Ani!
Multe zâmbete, zile pline de peripeţii, momente frumoase şi multe pozne haioase. Chiar dacă am crescut, redevenim copii de fiecare dată când ne amintim cu drag de cea mai frumoasă perioadă, copilăria. Cu atât mai mult astăzi, copilul din noi este mai vesel, are un motiv în plus să zâmbească şi să se bucure. La Mulţi Ani!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)