Energii

Privirile febrile, pielea excitată şi sensibilă, imaginaţia care se întorcea mereu la anumite fraze mângaietoare sau la primele săruturi, fanteziile despre cum la urmatoarea întâlnire vei fi cuprinsă în braţe, mintea mereu concentrată acolo , facând supoziţii, interpretând semnale, înfuriindu-se şi căutând neîncetat scuze pentru proprii paşi făcuţi cu întârziere, zâmbete care descatuşau energii ascunse. Erau energii ce faceau jocul din ce în ce mai palpitant, energii ce îl transformau într-un joc unic, care îţi dădea aceeaşi senzaţie ca atunci când citeşti o carte bună şi nu vrei să se mai termine.

Jocuri complicate

Poate că de fiinţa care ne este cea mai dragă ne temem cel mai mult. Ne temem să nu o dezamăgim, ne temem să încetăm să o surprindem, ne temem să nu alunecăm spre indiferenţă, monotonie, zâmbete cenuşii. Treptat începem să ne simţim mult mai provocaţi, chiar mai mult decât atunci când lucrurile au prins contur. Apoi e suficient un moment de nesiguranţa pentru ca să fim în competiţie cu noi, pentru a încerca să aducem lucrurile spre acel făgaş dulce, în care nu-şi au loc gândurile, grijile, supoziţiile.

Aparent, este destul de simplu şi amuzant să încercăm să reinventăm relaţia. Doar că de multe ori lucrurile simple sunt cele mai complicate şi termenii ecuţiei iniţiale se multiplică. Astfel, pe lângă nesiguranţa îşi face loc şi gelozia, care este doar o formă a imaginaţiei terorizate, imaginaţie care transformă în certitudine cea mai mică bănuială. Apoi jocul devine din ce în ce mai complicat şi cu greu putem fi convinşi că aceste gânduri nu-şi au rostul şi din cei care încercau să reinventeze relaţia devenim cei care trebuie recuceriţi pentru a continua relaţia, cel putin la nivelul iniţial.

Ce părere aveţi despre gelozie? Aţi pierdut o relaţie din cauza geloziei?

Dragoste sau obsesie?

Care este limita dintre dragoste şi obsesie? Când încă avem siguranţa că mai suntem capabili să facem diferenţa între ele? La ce se reduce această diferenţă? Dragostea este prietenă cu siguranţă şi cu fluturasii din stomac; obsesia ştie să le imite, dar este prietenă cu obisnuinţa.

Oare nu amândouă ne fac să stăm până târziu în noapte, să avem o mulţime de gânduri, planuri, dorinţe, suspiciuni? Treptat devenim o victimă a propriei imaginaţii, a propriei inimi, avem senzaţia că ne scufundăm în amândouă. Gustul dulce care ne învăluie când ne îndrăgostim dispare…Apoi o cautăm, ramânem fixaţi pe sentimentul acela profund şi cu orice efort încercăm să-l regăsim. În schimb obsesia pare să fie pretutindeni, pare sa fie mai reală. Ea nu dispare într-o clipă, are un gust familiar, ca şi când întotdeauna ne pândeşte şi vrea sa rămână cu orice preţ..

Dragoste sau obsesie? Cum evităm obsesia şi cum păstrăm dragostea?

Joc al imaginatiei

Atat de multa zarva in jur...Imaginatia s-a decis sa plece in vacanta, sa ignore zumzetul. Hmmm...unde i-ar placea sa ajunga? A zburdat, a privit si s-a decis: o plimbare cu rolele prin Herastrau, intr-o dimineata placuta de vara. Liniste, soare, carari bine stiute, sentiment de placere, de eliberare. Ce bine este, ce dor mi-a fost!

Imaginatia voastra pe unde umbla?