Contradicţie, definitiv, zâmbete, momente frumoase, situaţii sufocante care mai apoi sunt compensate printr-o stare de linişte totală..Un amalgam de stări, acelaşi déjà vu care implică o alegere imediată, dar definitivă de această dată.
Ar fi uşor dacă am putea cântari ce contează mai mult în luarea acestei decizii…Cum ar fi să luăm în calcul doar momentele frumoase având în vedere că poate treptat vom găsi şi o soluţie pentru ceea ce uneori pare sufocant? Sau să analizăm fiecare lucru care trebuie să fie altfel, dar indiferent de implicare pare imposibil..
Doar că nu putem cântări, momentele se întrepătrund, iar dorul de acele momente pentru care ştii că merită să încerci, duce la accentuarea acestei nevoi de a lămuri lucrurile..Urmează o zi de nostalgie, o zi de hotărâre, o zi în care îti spui că nu vrei, apoi alta în care realizezi că vrei şi că o sa te implici şi mai mult..
Şi totuşi, în final ajungi să iei o decizie puţin ameţită şi afirmi că e definitiv. Vrei să fii sigur de ea şi adaugi extrem de definitiv, cât se poate de definitiv, cel mai definitiv. În final, ceva din noi rămâne prins în acel dor, iar partea conştientă se decide să se agate de un cuvânt care pare să aibă sens…dar care totusi poate fi zdruncinat la cel mai mic semn că mai există o posibilitate ca lucrurile să fie altfel.
Se afișează postările cu eticheta hotarare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hotarare. Afișați toate postările
16 mar. 2011
1 aug. 2010
Spune-mi...
Îmi propun atât de multe lucruri…În acele momente simt că hotărârea este prietenă bună cu mine, simt că voi face exact ceea ce mi-am propus. Apoi apari tu, tu care nu te superi niciodată pe impulsivitatea sau pe deciziile mele radicale. Mă provoci şi îţi place să-mi demonstrezi exact contrariul, iar eu uit de tot ceea ce îmi propusesem. Apoi, 2-3 zile port acel zâmbet plin de plăcere, dar care nu se simte vinovat, în care nu se simte niciun regret pentru că iar am uitat. Spune-mi, cine esti, cum de încă mai ai răbdare? Spune-mi, oamenii se schimbă cu adevărat sau este doar o iluzie? Spune-mi, de unde dependenţa mea de frumos, dacă aceasta contravine tuturor deciziilor pe care le iau când sunt departe de tine, când îmi place să cred că nu mai ai nicio influenţă asupra mea?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)